„Cine mănâncă urzici în martie, n-are boli tot anul” – ziceau bătrânii noștri cu un zâmbet șiret, în timp ce noi, copiii, ne strâmbam la gustul ăla ciudat și înțepător.
Dar ei știau ceva ce noi am uitat: urzicile nu erau doar o plantă sălbatică și „rea”. Erau primul medicament gratuit al primăverii, o adevărată cură de detoxifiere și întărire după iarna lungă și grea.
De ce le mâncau cu atâta sârguință?
- „Schimbau sângele” – urzicile sunt extrem de bogate în fier, calciu, magneziu, siliciu și vitamine (A, C, K). După o iarnă cu mâncare săracă și depozite goale, corpul era slăbit și „îngroșat” de toxine. Urzicile curățau sângele și îl „împrospătau” natural.
- Scoteau apa rea din oase și articulații – aveau efect diuretic puternic, ajutau la eliminarea acidului uric și a toxinelor acumulate – de aici și zicala că „te scapă de reumatism și de dureri”.
- Întăreau imunitatea – vitamina C din urzici era mai mare decât în portocale! Era singura sursă proaspătă de vitamine în martie-aprilie.
- Erau singura verdeață vie – înainte de salată și spanac, urzicile erau primele care răsăreau. Bunicii noștri nu aveau vitamine din farmacii – aveau urzici.
Cum le mâncau ei cu adevărat?
- Ciorbă acră cu urzici (cu borș sau zeamă de lămâie)
- Urzici opărite cu mujdei și ulei
- Tocăniță cu urzici și ouă (în zilele fără post)
- Ceai de urzici (pentru rinichi și piele curată)
Așa că data viitoare când vezi urzici prin curte sau la marginea drumului, nu le mai privi ca pe niște buruieni. Privește-le ca pe un dar vechi al naturii, pe care bunicii noștri îl respectau și îl foloseau cu înțelepciune.
Tu respecți tradiția cu urzicile în martie? Le mănânci sau le ocolești? Spune-mi în comentarii ce variantă îți place cel mai mult – poate îmi dai și tu o rețetă bună de la bunica.
Cu drag, Cristinella