A umilit mireasa în fața tuturor… și a rămas fără fiu, fără bani, fără viață
– Poți să nu-ți schimbi buletinul, oricum nunta nu va avea loc! – i-a spus neașteptat Florentina Ecaterinei, chiar când aceasta, aproape că își luase rămas bun de la părinții logodnicului său, era pe punctul de a pleca acasă…
Fata, surprinsă, a scăpat lingura de încălțat din mâini și a privit-o nedumerită pe viitoarea soacră. Apoi, la fel de calmă, dar hotărâtă, i-a răspuns:
– Nu e decizia dumneavoastră! Eu și Răzvan ne iubim și vom avea o familie unită, fie că vă place sau nu! Nici măcar nu înțeleg de ce vă sunt atât de antipatică…
Florentina era convinsă că fiul ei se afla în baie și nu putea auzi discuția. Prin urmare, i-a șuierat răutăcios:
– Nu te mai preface! Chiar nu înțelegi că nu ești de nasul nostru? Cine e mama ta? O țărancă! Ce zestre ai tu? Nimic! De ce ne trebuie o fată săracă și fără sprijin? Doar ca să ne facem de rușine în fața lumii?
Ecaterinei i s-a făcut atât de rușine și de ciudă, încât lacrimile i s-au adunat în ochi.
În acel moment, logodnicul ei, care ascultase totul, a intervenit în apărarea ei. Cu furie, a început să-și mustre mama:
– Mi-ai promis că nu te vei amesteca! Nunta va avea loc, iar dacă nu încetezi, nu voi mai avea nicio legătură cu familia noastră! Jură acum că vei face totul așa cum trebuie!
Florentina nu îl mai văzuse niciodată atât de supărat în cei douăzeci de ani ai lui. Chiar s-a speriat puțin și a fost nevoită să-și ceară scuze, promițând că va respecta dorințele lui Răzvan… Era dispusă chiar să-și ceară iertare de la Ecaterina, cu inima strânsă, dar fata, cu capul plecat, a plecat încet. În sufletul ei însă, Florentina nu renunțase la planul de a o îndepărta pe Ecaterina de fiul ei:
– Lasă, o să văd eu cum să fac, – gândea ea răutăcioasă… – Ce să iei de la un băiat tânăr? Nu știe încă ce-i viața! Nu are nevoie de o mireasă bogată, cică! Dragostea trece repede, dar lipsa banilor va începe să doară. Atunci să mă vezi pe mine, mamă bună! Totuși, fiind o persoană mândră, a decis să organizeze nunta cu mare fast, pentru că nu putea să-și permită să fie sub standarde:
– Dacă tot trebuie să fac asta, măcar să nu mă fac de râs! A început să se ocupe energic de pregătiri: a rezervat o sală în cel mai bun restaurant din oraș, a discutat meniul cu bucătarul-șef și a planificat lista invitaților… Era convinsă că din partea miresei nu vor fi mulți oaspeți, dar ea voia la masă doar persoane influente, precum adjunctul primarului sau șefa departamentului financiar al primăriei…
În tot acest timp, Ecaterina, deși liniștită de Răzvan în drum spre casă, se simțea profund tulburată. Presimțea că va avea de suferit din cauza viitoarei soacre:
– Nici măcar nu am început să trăim împreună și deja sunt atâtea reproșuri și pretenții! Dar nici gândul de a-l pierde pe Răzvan nu o încânta, pentru că era un bărbat rar întâlnit: atent, grijuliu, niciodată grosolan și cu o dragoste sinceră pentru ea… Cei doi se cunoșteau de ceva timp, iar povestea lor de dragoste începuse într-un mod neobișnuit…
Într-o zi de toamnă, Ecaterina ieșise de la serviciu și se grăbea să prindă autobuzul spre suburbii. Vremea era încă plăcută, iar ea, purtând o bluză ușoară, mergea rapid către stație… Deodată, un tunet puternic a fost urmat de o ploaie torențială. Stația de autobuz era prea departe, iar fata, ca să nu se ude complet, a intrat în primul magazin pe care l-a găsit… A intrat atât de grăbită încât aproape că a dat peste un tânăr înalt, ciocnindu-se cu capul de pieptul lui…
– Oh, îmi cer scuze, nu am vrut, – a spus ea jenată. Dar tânărul nu părea deloc deranjat… Din contră, i-a prins talia ca să o ajute să nu cadă și chiar a ținut-o mai mult decât era necesar…
– Și eu tocmai am intrat aici, – i-a răspuns el zâmbind…
– Deși, spre deosebire de tine, nu am apucat să mă ud. Tu, însă, pari să nu fi avut noroc…
Deși nu se umezise prea tare, doar câteva picături ajunseseră pe bluză, Ecaterina s-a simțit măgulită de atenția tânărului… Au început să vorbească și, din vorbă în vorbă, au descoperit că amândoi mergeau spre aceeași stație. Răzvan, căci acesta era numele lui, i-a propus să meargă împreună sub umbrela lui… Așa a început povestea lor. De atunci, au devenit de nedespărțit…
Răzvan era student la o universitate tehnică și obținuse recent permisul de conducere. Tatăl lui avea încredere în el și îi împrumuta mașina, convins că fiul său este un șofer responsabil… Astăzi, vizita la părinți a fost dedicată discuției despre nunta care se apropie – Răzvan a cerut-o deja în căsătorie pe iubita sa… Când a aflat despre intențiile fiului, mama a încercat să nu-și exprime nemulțumirea față de această alegere, deși în sinea ei a gândit:
– Ei, și ce pereche și-a găsit fiul… Nu trebuie să te uiți la fața frumoasă, ci la bunăstarea familiei miresei!
Florentina se considera o femeie de succes. Păi, da! Fabrica ei mică de mobilă câștiga cu succes toate licitațiile pentru completarea instituțiilor municipale din oraș… Concurenții nu înțelegeau de ce ei rămâneau nevalorificați?! Însă misterul era simplu: trebuia să știi cu cine să vorbești din administrația locală, înainte de licitație, la o masă bogată la un restaurant scump! Și nu doar să hrănești și să îmbăiezi angajatorii… Când mama a aflat pe cine iubește fiul ei, a făcut niște verificări. Și nu a fost prea încântată…
Aleasa lui Răzvan locuia cu mama ei într-un sat de la marginea orașului, nu aveau bogăție, iar fata avea o slujbă neimportantă – laboratoristă pentru recoltarea de sânge la consultația pentru copii…
Totuși, Răzvan nu ținea cont de aceste detalii. Ecaterina era o fată frumoasă, cu un caracter bun… Spre deosebire de cei care cred că a fi mișto, înseamnă să fumezi, să bei sau să înjuri ca un muncitor portuar, ea prefera să nu iasă în cluburi sau baruri, ci să se plimbe în natură și să susțină o discuție… Când era mică, dar și acum, în momentele de timp liber, citea mult. În general, îi plăcea să fie în compania ei… De aceea, când mama îi făcea aluzii transparente că ar trebui să aleagă altă fată, Răzvan pur și simplu ignora aceste sugestii. Iar când Florentina îl plictisea cu astfel de conversații, i-a spus:
– Mamă, eu îmi aleg iubita, nu tu! Și chiar nu știi cum e când doi oameni sunt aduși împreună nu din iubire, ci din interes? Viața într-o asemenea familie se poate transforma într-un adevărat iad, unde nu există iubire și reciprocitate! Așa că îți spun serios: renunță la aceste discuții! Dacă mă înșel, mă voi certa cu mine, dar tu vei rămâne vinovată pe viață! Mama, înțelegând că dacă continuă astfel va face mai mult rău, iar ea îl iubea sincer pe fiul ei, a mai lăsat din insistență… Ecaterina a crescut doar cu mama, nu știa nimic despre tatăl ei. Când era mică, ca orice copil, întreba adesea:
– Mami, unde este tata? De ce nu trăiește cu noi? Aproape toți copii din grădiniță au tată, dar eu nu am…
Valentina suspina adânc și începea să inventeze tot felul de povești despre un pilot de teste care s-a pierdut în cercul polar, adăugând:
– L-am iubit foarte mult pe tatăl tău, era puternic și bun, și tu, draga mea, semeni foarte mult cu el – dacă să vorbim între noi…
Fetița nu se opri și întrebă: – Îmi pare rău că tata s-a pierdut, îmi lipsește așa mult. Arată-mi măcar o fotografie! O voi duce la grădiniță! Să vadă toți!
Mama devenea nervoasă și spunea: – Vai, ce nenorocire! Toate fotografiile tatălui s-au pierdut când ne-am mutat din sat! Nu mai am niciuna…
La început, Ecaterina credea aceste povești și chiar s-a bătut cu fetele care o ridiculizau. Dar pe măsură ce a crescut și a înțeles, a realizat că tatăl o părăsise pe mamă cândva, ce să faci, sunt multe asemenea cazuri în viață… Și mama nu voia să-și aducă aminte de el. Așa că a lăsat-o pe Ecaterina să nu o mai întrebe despre el… De altfel, fetița nu a fost lipsită de iubirea și atenția mamei sale… Valentina o învățase multe: să meargă pe bicicletă, să se apere, și era capabilă de toate muncile casnice ca un bărbat – să taie lemne, să facă un scaun, de exemplu…
Valentina era o femeie impunătoare, cu trăsături foarte plăcute ale feței și un rumen sănătos de țăran. Deși de mult timp se mutase din sat și cumpărase o casă în suburbii, mai exact într-un sat de vacanță… Aici era aer curat, spațiu larg și deschis. Lângă casă aveau o grădină mare, unde creșteau tot ce le trebuia pentru mâncare… Mai era și o magazie unde mama Ecaterinei ținea o vacă și douăzeci de găini…
Valentina era obișnuită cu munca încă din copilărie, se trezea la răsăritul soarelui și până seara târziu se ocupa de treburile casnice. Reușea să facă toate câte trebuia: să hrănească și să adape pe toată lumea, să aibă grijă de copil, să smulgă ierburi din grădină, și chiar să coacă pâine… Și ajuta și o vecină, tot o bătrână singură. Era și o meșteșugăreață la cusut: făcea totul pentru casă, își cosea hainele ei și ale fiicei… Și le cocea atât de bine, încât nici măcar în magazin nu găseai așa ceva. Mașina de cusut i-a dăruit-o bunica pentru învățătură bună la școală…
Cosea și la comandă: unii cereau perdele, alții lenjerii de pat, haine pentru copii și adulți… În general, Valentina era genul de femeie care nu se temea de nicio muncă, era independentă, muncitoare și, din punct de vedere exterior putea concura cu orice tânără din oraș… Despre ea, poetul Nekrasov a spus cu înțelepciune: Oprește calul în plin galop, și intră într-o casă în flăcări! Și, deși trăia modest, își cunoștea valoarea… Produsele ei – laptele, smântâna, untul, ouăle – erau foarte apreciate pe piață…
Se întâmpla ca Valentina să fie încă pe drum, iar lângă locul ei de pe piață să se formeze deja o coadă de orașeni care doreau să cumpere lapte proaspăt și smântână de casă. Așa că nu stătea mult cu marfa… Iar de multe ori, cumpărătorii veneau chiar la ea acasă. Printre aceștia se aflau oameni importanți: procurorul orașului, șeful poștei, medici, angajați ai administrației… În mod special, îi plăcea procurorul – domnul Ștefan – un bărbat foarte politicos și vorbăreț, părea serios, dar în realitate era simplu și plăcut… El cumpăra produse, dar nu se ferea să o întrebe cum se simte gazda și dacă are nevoie de ajutor. În special când a aflat că în casă nu erau mâini de bărbat…
Din discuțiile cu el a aflat că și el trăia singur, soția lui murise. Iar laptele îl cumpăra pentru mama lui, care era bolnavă și bătrână… Valentina în gând își exprima aprecierea pentru Ștefan, care, ca un fiu adevărat, avea grijă de mama lui, o ajuta în toate. Chiar i-a oferit odată o reducere la brânză, dar el a refuzat ferm:
– Nu, cum aș putea, nu-i așa că pot să plătesc pentru munca ta grea!
Uneori, Ecaterina o ajuta pe Valentina la vânzare. Era mai ușor și mai comod împreună… De asemenea, fata învățase multe despre gospodărie de la mama ei. Dacă întârzia undeva, fiica se descurca singură… Și când era mică, Ecaterina păștea vaca – îi plăcea mult acest lucru. Chiar făcea o coroniță din flori, o punea pe capul vacii și o alunga acasă ca pe un model… Acum, însă, munca îi lua mult timp lui Ecaterina, și mai apărea și un admirator, care părea un băiat bun…
– Poate că totul se va rezolva pentru Ecaterina și va fi nuntă și o familie completă. Totul e mai ușor cu un soț, – gândea Valentina…
Aproape în fiecare seară, când se culca, femeia se ruga la Dumnezeu, cerându-i fericire pentru fiica ei. Vedea că tinerii erau îndrăgostiți unul de altul… – Numai că viitoarea soacră nu e o persoană ușor de înțeles! E arogantă și mândră… În plus, nu se abține de la cuvinte dure. Ceva la Ecaterina nu-i place… Nu o apreciază pe fiica mea. Poate că aici va fi problema… Acest lucru o îngrijora mult pe femeie. Ca orice mamă, dorea ca fiica ei să fie fericită…
– Important este că Răzvan o iubește pe Ecaterina, și în rest, sper că totul se va rezolva…
Dar când Ecaterina a venit acasă de la întâlnirea cu Răzvan plângând, mama s-a îngrijorat foarte tare:
– Draga mea, ce s-a întâmplat? Cine te-a întristat atât de mult? Nu cumva te-ai certat cu Răzvan?
Iar Ecaterina, plângând, i-a povestit totul mamei… Și mama s-a supărat atât de tare, încât a trebuit să ia un calmant. Deși băiatul i-a făcut un reproș mamei, iar ea, așa cum a spus logodnicul, și-a retras cuvintele, totuși un gust amar a rămas în sufletul Ecaterinei…
– Vom trăi împreună, – i-a spus el… – Separat de mama! Singuri, doar noi doi – vom crea cuibul nostru. Nu avem nevoie de sfaturi de la nimeni…
Asta a liniștit-o puțin pe viitoarea mireasă, însă Valentina a decis să îi de-a o lecție viitoarei cuscre, ca să o pună un pic cu picioarele pe pământ…
– O voi învăța eu pe mândra asta cum să rănească o fată curată și cinstită fără niciun motiv! O să vadă ea!
Tinerii, în ciuda nemulțumirii Florentinei, au depus totuși cererea la Starea Civilă… Până la nuntă mai erau multe de rezolvat: să coase rochia miresei, să cumpere verighetele, să discute pe cine din prietenii lor comuni, ai Ecaterinei și ai lui Răzvan, să invite la nuntă… În ceea ce privește cheltuielile pentru sărbătoare, Florentina i-a spus cu hotărâre cuscrei în conversație:
– Lăsați-mă pe mine să mă ocup de asta, Valentina! Nu vă supărați, dar pentru mine aceste cheltuieli nu sunt deloc exagerate, iar despre posibilitățile dumneavoastră, oricum mi le imaginez destul de bine… Ce putea răspunde mama Ecaterinei? Bineînțeles, cât a putut, a economisit bani pentru nuntă, dar ce venituri poate să aibă o vânzătoare de lactate? Abia ajungea pentru rochia de mireasă pentru Ecaterina, și asta dacă se străduia… Prin intermediul cumpărătorilor fideli, Valentina a aflat că cuscra invitase la nuntă aproape toți oamenii importanți ai orașului. Iar ea, ce? Are o femeie simplă ca ea așa cunoștințe deosebite?
În același timp, ea înțelegea foarte bine că va părea destul de șters în fața tuturor acestor personalități locale, iar asta nu ar fi dorit sub nicio formă… Singură, fără bărbat, în mijlocul unei petreceri zgomotoase… Aici chiar că i-ar fi venit să plângă de gândul acesta… Și atunci, ca o salvare, i-a venit o idee: ce-ar fi dacă i-ar cere domnului Ștefan să vină la nuntă ca invitat din partea ei? Știa că procurorul deja auzise de acest eveniment, pentru că recent, când cumpăra lapte, chiar întrebase dacă cumva trebuie să ajute cu ceva… Și azi se înțeleseseră să vină să ia smântână, căci tocmai se făcuse proaspătă…
Nici nu apucase să termine de gândit acest lucru, că pe la poartă s-a oprit mașina procurorului. Ștergându-și mâinile de șorț, Valentina a ieșit în curte, s-au salutat, și ea l-a întrebat:
– Vă trebuie, domnule Ștefan, ca de obicei, un borcan de un litru? – Da, desigur! Poate chiar două. Sincer, îmi place și mie să mai mănânc o lingură-două, este foarte gustoasă smântâna dumneavoastră, – a spus bărbatul, care, fără grabă, se pregătea să plece, iar gospodina, puțin stânjenită, a spus:
– Domnule Ștefan, aș dori să vă rog ceva…
– Desigur, dacă pot să ajut cu ceva, aș face-o cu plăcere! – a răspuns el zâmbind…
– Dar vă rog, nu vă supărați. Va fi o cerere puțin mai neobișnuită… Sâmbătă este nunta fiicei mele, iar eu sunt o femeie singură, îmi este rușine să merg singură într-o companie străină… Nu ați vrea să veniți ca invitat din partea mea? – și a privit iertător în ochii procurorului…
La început, acesta a fost surprins. Nu se aștepta la o asemenea invitație… Dar și-a revenit repede și a răspuns politicos:
– Vă voi spune sincer – voi profita cu plăcere de invitația dumneavoastră! Este un eveniment interesant, nu am mai fost la o nuntă de mult timp! Și vă felicit, doamna Valentina! Un asemenea eveniment, o dați pe fiica dumneavoastră de soție…
Gospodina s-a bucurat atât de mult încât aproape că a uitat să-i dea smântâna lui Ștefan, așa de mult s-a emoționat… Și iată că a venit ziua nunții – invitații au început să sosească la restaurant. Îi întâmpina Florentina împreună cu soțul ei, care, oricum, nu se amesteca niciodată în treburile soției, salutându-i călduros, ajutându-i să își găsească locul la masă… În mod special, viitoarea soacră se purta cu multă atenție cu oaspeții importanți: din primărie, de la fisc. Adică, cu cei care o ajutau în afaceri… Majoritatea invitaților erau deja la locurile lor, inclusiv tinerii. Toți ochii erau pe ei – rără îndoială, însă pe Ecaterina și Răzvan nu-i deranja acest lucru… Discutau vesel cu prietenii lor tineri, schimbându-se cu ultimele noutăți.
Totuși, Ecaterina simțea o neliniște, pentru că mama ei încă nu venise… Înainte de nuntă, mireasa își dădu din nou seama cât de pricepută era mama ei! Dacă rochia de mireasă a fost cumpărată de la un salon pentru mirese, atunci Valentina își făcuse rochia pentru eveniment singură… Folosind o bucată de material pe care o păstrase pentru o asemenea ocazie, răsfoind reviste cu tipare, a creat o adevărată operă de artă… Rochia ascundea perfect imperfecțiunile figurii și arăta deosebit de bine…
Ștefan, care a venit să o ia pe mama înainte de sărbătoare, pur și simplu nu a recunoscut-o pe femeia care ieșea pe poartă – pe vânzătoarea de lapte pe care o cunoștea… Valentina chiar s-a hotărât să meargă la salonul de frumusețe, iar acolo i-au făcut o coafură superbă, astfel că părea cu zece ani mai tânără…
– Ei bine, Valentina, – a spus procurorul, cu sinceră uimire… – Arătați ca o mireasă, chiar acum ați putea merge la altar!
– Nu mă mai faceți să mă rușinez. Abia mă obișnuiesc cu rochia și coafura, căci sunt obișnuită să mă îngrijesc acasă, nu am mai ieșit în lume de mult timp, – a răspuns ea, și a adăugat, emoționată:
– Deci, plecăm? Altfel, vom întârzia…
Când cuscra ei a intrat în sală, sprijinindu-l pe procuror, Florentina a fost complet șocată… În primul rând, abia a recunoscut în această femeie înaltă, cu coafura și machiajul perfect, pe mama Ecaterinei, ceea ce i-a lezat mult mândria. Ea nu plănuia deloc să acorde atenție Valentinei… A trebuit să aștepte pur și simplu apariția acesteia pentru a începe în sfârșit festivitatea și a prelua conducerea…
Și pe domnul Ștefan, cu atât mai puțin, nu îl aștepta acolo! Cine este această cuscră și cine este procurorul? Chiar și în gând, nu putea concepe că el va fi invitat la această nuntă! Dar totuși, s-a adunat rapid și, punându-și o față veselă, s-a grăbit către cuplul intrat…
– Domnule Ștefan! Ce onoare pentru noi toți. Vă rog, treceți, treceți, aici sunt locurile dumneavoastră! – a spus ea grăbit, încercând să facă totul să pară că cuscra nici nu era acolo… Dar acest truc a fost rapid distrus într-un mod foarte grosolan…
Procurorul, salutându-se calm, i-a răspuns Florentinei, care se fâstâcea:
– Ei bine, ce spuneți? Eu nu sunt aici principalul invitat, doar un participant la sărbătoare. Adevărați eroi sunt tinerii și părinții lor… Nu vă faceți griji, noi, eu și doamna Valentina, vom ști exact unde să ne așezăm…
Florentina s-a simțit chiar puțin apăsată… – Cum a spus asta, wow! – noi și doamna Valentina! Ce să însemne toate astea și cum să le înțeleg? Poate că nu a venit întâmplător aici? Poate că a venit să își folosească ochiul de procuror ca să își facă o părere despre invitații mei și să tragă concluzii?! I-a dispărut complet femeii buna dispoziție…
S-a apropiat de soțul ei și l-a tras într-un colț, șoptindu-i cu neliniște: – Ascultă, sunt foarte îngrijorată, de ce a venit procurorul? Oare cineva dintre dușmanii mei i-a sugerat despre tranzacția recentă cu renovarea clădirii de la fisc? Poate începe să sape și nu e deloc simplu…
– Lasă, nu mai vezi peste tot comploturi din partea concurenților! – încercă să o calmeze soțul, care era deja entuziasmat pentru petrecerea mare ce urma…
– Hai, dă startul la eveniment, că invitații deja sunt nerăbdători…
– Ce tot mă întrebi pe mine, de fapt! – mormăi soția…
– Ce, vrei doar să ajungi mai repede la masă și atât! Sărbătoarea era în plină desfășurare: urări, cadouri, muzică, toasturi…
Toată lumea se simțea bine, tinerii zâmbeau și primeau urările, făcând cu plăcere ritualul dulce sub strigătele Amar! sărutându-se… Răzvan și Ecaterina erau fericiți… Le plăcea atenția oaspeților și darurile primite… El visa mereu să își găsească o parteneră ca Ecaterina: frumoasă, deșteaptă, modestă… În gândurile lui, tânărul își plănuia cum vor trăi împreună, cum se vor ajuta reciproc în toate, cum vor împărtăși bucuriile vieții. Nu observa că mama Ecaterinei părea mai puțin veselă… Ea zâmbea cu greu la glume și toți o priveau cu ochi plini de gelozie cum domnul Ștefan conversa cu angajații primăriei și ai inspecției fiscale…
Întreaga lume părea o conspirație pentru ea. Cum se spune, hoțul se teme de strălucirea pălăriei! Dar mama Ecaterinei, dimpotrivă, era mulțumită că oaspeții o priveau cu respect și interes… Era pentru prima dată în viața ei când ajungea într-o asemenea companie – se temea oarecum cum o vor primi, nu cumva vor considera că nu este de rangul lor? Și privind-o pe cuscră, nu putea să nu observe – aceasta era pur și simplu copleșită de prezența procurorului… Valentina, bineînțeles, nu înțelegea că Florentina a fost complet șocată de apariția ei la nuntă, mergând braț la braț cu procurorul… Dar și mai mult o preocupau afacerea și acordurile ilegale care o însoțeau… Asta era ceea ce o frământa acum. Iar furia, mai ales față de cuscră, creștea tot mai mult în sufletul ei…
Valentina, jenată, l-a întrebat pe Ștefan: – Voiam să vă întreb, cum de ați ajuns singur? Un bărbat atât de important, chiar uimitor…
Bărbatul nu s-a ascuns și a început să vorbească despre viața sa. Îi plăcea că Valentina era interesată: – Ne-am întâlnit cu Lidia la nunta unui prieten – a fost iubire la prima vedere. Lidia era o fată foarte drăguță și foarte modestă… Și când am invitat-o la dans, s-a rușinat atât de tare încât chiar s-a înroșit un pic… Asta m-a cucerit la ea. La a doua întâlnire, i-am propus să ne căsătorim… Am trăit ca în rai. Știam că Lidia este destinul meu… Ne înțelegeam perfect, atât sufletește, cât și din punct de vedere al inteligenței și temperamentului. Era pur și simplu jumătatea mea… Numai că Dumnezeu nu ne-a dat copii. De patru ani nu mai am soție…
Toată această perioadă am gândit doar la ea, nu am acordat atenție altor femei… Și uite ce surpriză! Te-am întâlnit pe tine, Valentina. Putem să ne adresăm la per tu, nu-i așa? Ne cunoaștem de mult… Îmi face plăcere să vorbesc cu tine, îmi place vocea ta, zâmbetul tău drăguț… Mă simt confortabil cu tine, – i-a mărturisit bărbatul…
– Știți, domnule Ștefan, nici dumneata nu sunteți indiferent pentru mine… V-am observat de mult timp. Și de fiecare dată, când vindeam pe piață, vă căutam, așteptam să veniți…
– Am convenit să ne adresăm la per tu, Valentina. Așa e mai simplu și mai apropiat… Hai să dansăm…
În timp ce dansau, Ștefan îi șoptea complimente plăcute la ureche. Capul femeii vâjâia deja din cauza paharului de băutură, iar cuvintele lui o făceau să se înroșească și să se învârtească în dans ca un fluture… Se simțea atât de fericită încât se rușina chiar și în interiorul ei: – Astăzi e nunta fiicei mele și eu m-am emoționat atât de tare…
În ajunul nunții, poate din cauza emoțiilor, Valentina chiar a avut o ușoară febră. Acum, însă, femeia era complet mulțumită… Nici nu visa la așa ceva, se bucura de această aventură plăcută… Mama miresei arăta într-adevăr splendid. Rochia fusese aleasă perfect, pe corp, într-un ton de bej, delicată, ușoară, rafinată… Oaspeții au observat imediat acest cuplu și au început să se șoptească:
– Cine dansează cu procurorul? Și cineva a răspuns: – Este mama miresei… Iar cuscra a intervenit cu un zâmbet răutăcios:
– Este vânzătoarea de lactate din sat, și, din păcate, este cuscra mea! Iar Ecaterina strălucea pur și simplu de tinerețe și frumusețe… Ochii mari și frumoși, pielea albă ca zăpada, rochia albă cu perle. I-au pus o tiară cu voal în păr… Era o adevărată regină… Dar cel mai mult o înfrumuseța zâmbetul ei, care nu se oprea niciodată. Strălucea de bucurie și dispoziție minunată… Oaspeții au început să felicite mirii. Urările erau emoționante și amuzante, în general sincere și din suflet… Dacă nu ar fi fost un incident…
A venit rândul noii soacre, care era deja destul de veselă. Și iată ce a spus: – Fiule, dragul meu și singurul. Știi cât de mult mă îngrijesc de tine… Iată, am tras nunta pe umerii mei! Totul am organizat. Să-ți spun drept, nu așa visam la o astfel de sărbătoare… Chiar dacă nu aprob alegerea ta, totuși te felicit! Și sper că, în curând, îți vei da seama ce trebuie să faci și vei trage concluzii corecte…
Toți s-au uitat unul la altul: ce întorsătură! Cum a umilit cuscra și mireasa! Însă au început cântecele și dansurile, iar toată lumea a uitat de momentul stânjenitor… Soțul încerca să o potolească pe Florentina beată:
– Ce tot spui, ce-ai pățit? Ai înnebunit? Toată lumea se uită la noi! Nu mai bea, știi că nu îți face bine! Iar cuscra, care la început făcea pe îngrijorata, încercând să lase o impresie bună, după ce mai băuse câteva pahare de coniac, a pierdut complet controlul! Se zbătea prin toată sala, propunea tot felul de lucruri, făcea observații, apărea chiar și unde nu era cazul… Cuscra devenise prea multă – iar asta ajunsese la insistență… O mustra pe Valentina ca pe o școlăriță, spunându-i că ar trebui să îi fie recunoscătoare pentru că a scăpat de toate grijile legate de organizarea sărbătorii:
– Se învârte ca o jucărie, tot la dansuri se gândește, – a spus răutăcios cuscrei pe drum…
Tatăl lui Răzvan, dimpotrivă, se comporta calm și liniștit. Era de mult sub influența soției sale… Iar cât de supărată era Ecaterina pe soacra sa! Starea ei veselă și festivă fusese complet distrusă… Se consola și își spunea că, totuși, se căsătorește cu Răzvan, nu cu mama lui… În general, mama lui Răzvan se simțea ca o adevărată gazdă a sărbătorii. O împingea să-i arate autoritatea asupra cuscrei… S-a adresat și Ecaterinei:
– Trebuie să îmi fii recunoscătoare pentru fiul meu și pentru această nuntă minunată și pentru tot ce am făcut pentru voi! Chiar și atunci când invitații au strigat din nou Amar!, Florentina a interzis să se spună acest cuvânt, spunând că îi e greu să-l vadă pe fiul ei sărutându-se… Asta a fost picătura care a umplut paharul – tot ce a fost ținut în interior s-a revărsat…
Mama Ecaterinei nu a mai suportat umilințele și pur și simplu a plecat de la nuntă, iar procurorul a urmat-o…
La plecare, i-a șoptit Valentinei: – Ce obraznică este cuscra voastră! Nu am văzut niciodată un comportament atât de rușinos! Dar nu-i nimic, o învăț eu minte, când voi fi în serviciu! Vom vedea cine va cere scuze! Nu te întrista, te rog… Înțeleg că nunta a fost ruinată. Și asta este supărător… Dar cel mai important, ai observat? Răzvan a plecat și el, e de partea fiicei tale! E un bărbat adevărat… Asta are o mare valoare. Nu te îngrijora, oamenii vor vorbi și apoi se vor liniști… Totul se va rezolva…
– Îți mulțumesc enorm, Ștefan, pentru că ai fost alături de mine, pentru susținere. Ai dreptate… Să fie pe conștiința Florentinei. Cel mai important e ca copiii să nu se certe și să trăiască bine… Tinerii căsătoriți au închiriat o cameră la hotel, pe care o rezervaseră dinainte. Lui Răzvan îi era foarte rușine de mama lui… Și-a stricat atât nunta, cât și petrecerea celorlați. A încercat să o liniștească pe Ecaterina, cerându-și scuze pentru comportamentul ei:
– Scumpo, nu plânge, te rog! Hai să ne amintim doar de lucrurile bune, iar momentele neplăcute le vom șterge din memorie… Nu pot face nimic cu caracterul mamei, care e de necontrolat și prea rigid. Așa a fost dintotdeauna… Nu alegem mamele. E așa cum este… Cel mai important este că ne iubim! Vom trăi separat, dar ne vom întâlni doar când vom dori asta… Nu asculta pe nimeni! Ești prințesa mea, fetița mea iubită, voi fi mereu alături de tine și nu te voi trăda niciodată… Răzvan a început să acopere gâtul miresei cu săruturi fierbinți, iar Ecaterina s-a topit. Lacrimile s-au uscat instantaneu, iar inima i-a bătut din nou cu bucurie…
A doua zi, deși nici tinerii căsătoriți, nici cuscrii nu mai veniseră la restaurant, Florentina încă sărbătorea, de data aceasta doar cu familia, mândră că i-a învățat o lecție tuturor… Conștiința ei nu o frământa deloc pentru că a jignit și a umilit în fața multor invitați pe fiul ei, pe mireasă și pe mama acesteia… Nu-i mai păsa, sufletul îi cerea sărbătoare… Soțul a rămas acasă, având probleme de sănătate din cauza nervozității. A sunat fiul și nașa, cerându-și scuze, îi era rușine… După nuntă și adevăratul șoc pe care tinerii l-au simțit din cauza comportamentului nebunesc al Florentinei, au fost de acord în privința modului în care să își continue viața. Și primul care a propus ce și cum să facă a fost Răzvan…
– Ecaterina, înțeleg cât de mult te-a rănit comportamentul mamei mele! Dar ce pot face eu, așa e ea, ia totul cu forța… Iar dacă nu-i convine ceva, devine o altă persoană! Am decis, dacă ești de acord: să închiriem o garsonieră, iar eu voi câștiga bani ca taximetrist!
– O să te descurci, dragul meu? Ai puțin experiență de șofer, iar munca e destul de serioasă! – s-a îndoit Ecaterina…
– Nu-ți face griji, nu sunt zeii cei care fac toate lucrurile… Oamenii muncesc, mă voi descurca și eu! – a răspuns soțul tânăr cât mai încrezător, deși adânc în sufletul său nici el nu știa cum va merge totul…
Au închiriat un apartament confortabil și au început să se acomodeze. Ecaterina se străduia să gătească bine, menținea curățenia, trăiau modest, dar în iubire… Răzvan începea să fie mândru de el însuși pentru că acum era la timona corabiei familiale. Tot ce putea, încerca să câștige, lua comenzi suplimentare, adăuga fiecare bănuț în casă și își răsfăța soția cu mici daruri… Florentina încerca să sune fiul, îi oferea ajutor financiar, voia să vină în vizită, dar toate încercările ei au fost zadarnice. Fiul era supărat pe mamă și răspundea sec:
– Mulțumesc, mamă, și așa ne-ai ajutat destul de mult, – i-a răspuns el cu un sarcasm evident în voce…
– De acum înainte ne vom construi viața singuri! Femeia a tăcut, parcă neînțelegând reproșul. Totuși, îl iubea pe fiul ei, doar că își imagina un alt viitor pentru el… Și nu voia ca o fată ca Ecaterina, fără familie, să fie mireasa lui. Se simțea vinovată pentru comportamentul de la nuntă… Poate ar fi trebuit să bea mai puțin? Tinerii trăiau în armonie. Se împărtășeau noutăți, se adunau seara după muncă la cină…
Găteau împreună, nu împărțeau treburile casnice pe roluri bărbaiești și feminine. Răzvan s-a acomodat rapid în parcul de taxiuri, a intrat în ritm și câștiga deja aproape de două ori mai mult decât Ecaterina la laborator… Era mândru de acest lucru, iar soția lui îl lăuda. Totul părea că se îndreaptă spre bine… Dar, cum spune proverbul, omul face planuri, dar Dumnezeu dispune… În noiembrie, vremea era ploioasă și înnorată. Răzvan transporta un alt client cu taxiul și, după ce a primit o nouă comandă, se grăbea prin oraș spre destinație… La o intersecție, semaforul s-a făcut verde, dar în momentul în care taxiul a început să prindă viteză, o mașină străină a ieșit direct prin linia continuă și a lovit taxiul… Nu mai avea unde să evite impactul – fluxul de trafic nu îi oferea nicio șansă de manevră…
Ultimul lucru pe care l-a văzut bărbatul, a fost chipul distorsionat de groază al șoferului din mașina străină… Ecaterina, în acea zi, dimineața, avea niște gânduri întunecate și vag neliniștitoare. De asemenea, a avut un vis urât – s-a trezit în mijlocul nopții cu inima bătându-i puternic, iar mult timp nu a reușit să își revină… La prânz a vrut să-și sune soțul, dar în momentul în care a luat telefonul, acesta a sunat… Și, dintr-un motiv anume, i-a fost neliniște în inimă… Era numărul lui Răzvan, dar vocea din telefon nu era a lui… Fără să știe exact ce se întâmplă, a auzit:
– Veniți la spital! Soțul dumneavoastră a fost într-un accident, acum este în reanimare!
Ștergându-și lacrimile, Ecaterina a cerut permisiunea la serviciu și a fugit la spital. Nu au lăsat-o să intre în salonul lui Răzvan, medicii i-au spus că el este în comă… Din punct de vedere fizic, a scăpat cu o fractură ușoară de claviculă și vânătăi, dar lovitura la cap a fost foarte severă. Medicii își ridicau umerii și explicau vag că totul depinde de caz – la unii pacienți este așa, la alții altfel… Ecaterina, complet copleșită, a ieșit în sala de așteptare și s-a așezat pe o canapea, neavând puterea să facă ceva și neînțelegând ce va urma. Atunci, din coridorul spitalului, s-a apropiat soacra ei… Era și ea îngrijorată și plângea. Însă, când a văzut-o pe noră, în loc să o consoleze, ca o vrăjitoare, fără să-i pese de cei din jur, a sărit asupra ei cu reproșuri:
– Iată, ți-am spus eu, ți-am spus că nu va fi bine pentru Răzvan cu tine! Așa a ieșit – acum fiul meu e între viață și moarte! Ochii mei nu te-ar fi vrut să te vadă! Tu l-ai forțat să muncească ca un sclav! Totul este din cauza ta! Eu mi-am protejat și îngrijit fiul toată viața, iar tu ai venit și l-ai distrus! Ecaterina a fugit din spital, plângând. Niciodată nu se simțise atât de rău și amar… Nu înțelegea de ce primește astfel de reproșuri… Și lumea părea că se scufunda în întuneric, iar soacra a mai adăugat și un strop de otrăvă în această situație…
Între timp, investigația a arătat că șoferul din mașina străină era beat și complet vinovat de accident… Fiul unor părinți înstăriți, în acea zi, băuse mult de dimineață și a plecat pe drum fără să țină cont de trafic, căutând distracție… Părinții lui au folosit relațiile și banii pentru a-l proteja pe fiul lor, dar atunci a intervenit mama lui Răzvan, iar victimei i s-a acordat o compensație mare pentru tratament și repararea mașinii… Din păcate, Răzvan nu știa nimic despre asta – el rămânea în continuare în comă… Starea sa nu se îmbunătățea.
Acest lucru o frustra și pe mama, și pe soție… Totuși, dacă Ecaterina suferea și nu dădea vina pe nimeni altcineva decât pe șoferul beat, Florentina avea altă părere… Ea nu era de acord cu căsătoria lor chiar înainte de nuntă și acum își formase părerea că totul se întâmpla din cauza acestei Ecaterinei, fiica nenorocitei vânzătoare de lapte! Și într-o minte tulburată, i-a venit o idee cu adevărat diabolică: accidentul era o oportunitate perfectă pentru a o îndepărta pe Ecaterina pentru totdeauna de fiul ei…
A chemat o asistentă în coridor și i-a spus în liniște: – Vrei să câștigi bine, fără prea mult efort? Asistenta a fost uimită:
– Ce trebuie să fac? Florentina i-a explicat: când nora va întreba dacă Răzvan și-a revenit în simțiri, trebuie să-i spună că da, dar doar pentru un timp foarte scurt…
– Și asta este tot? – s-a mirat asistenta…
– Da, asta este tot. Dar, draga mea, trebuie să o faci cu încredere! Să creadă! Te voi chema când va veni nora. Și îți voi da banii mai târziu, nu te voi înșela, să nu te îndoiești…
Soacra a așteptat să vină Ecaterina, observând-o de la fereastră, și, aparent întâmplător, a întâlnit-o la ușa reanimării. Fără să o salute, i-a spus:
– Unde te duci?
– La Răzvan, – a răspuns Ecaterina, ridicându-și sprâncenele surprinsă… – El este soțul meu, am dreptul să-l vizitez, nu îmi puteți interzice asta!
– Poți să te întorci și să nu mai vii aici! – a spus soacra cu triumf în voce, ca și cum ar fi tăiat-o pe Ecaterina…
– Răzvan s-a trezit pentru un minut și primul lucru pe care l-a spus a fost:
– Nu vreau să o mai văd pe Ecaterina!
– Mințiți, asta nu se poate! – s-a ridicat fata, fiind iritată…
– Nu mă crezi? Ei bine, asistenta îți va confirma – era și ea în salon atunci, – și a făcut semn asistentei care stătea aproape…
Aceasta, cu un aer foarte serios, a dat din cap și a confirmat:
– Da, bolnavul s-a trezit pentru un minut… Și, dacă Ecaterina nu a crezut-o pe soacra sa, confirmarea de la o persoană străină a convins-o…
Cu toate acestea, dintr-o oarecare agitație, tânăra nu a întrebat-o pe asistentă ce a auzit exact despre ce a spus bolnavul mamei sale… Acesta a fost planul mult mai experimentatei Florentina! Ce ar fi trebuit să facă Ecaterina în această situație? Acum, în afară de mama ei, nu mai avea pe nimeni din familie… Plângând, a telefonat-o pe mama și i-a spus:
– Mamă, mă întorc la tine…
După aceste cuvinte, mama ei simțea că un pietroi i-a căzut pe inimă. Totul i se scăpa din mâini, nu putea să-și stăpânească lacrimile când o vedea pe fiica ei suferindă… Sărmana de ea, chiar și fața ei se schimbase… Într-o zi de iarnă geroasă, ca de obicei, Ștefan a venit la Valentina pentru lapte… După căsătorie, relațiile dintre ei deveniseră mai mult decât prietenești. Cu toate acestea, în ultima vreme, procurorul observase că Valentina nu era într-o stare bună, deși ea încerca să-și mascheze starea, arătând bine în fața lui. Acum însă ieșise la el, ca și cum ar fi fost scufundată în apă…
– Ce s-a întâmplat, Valentina? Nu te recunosc… Și atunci, fără să mai poată, femeia a început să plângă și i-a povestit totul: și despre manevrele cuscrei, și despre trădarea lui Răzvan… Și despre nopțile nedormite, văzând cum fiica ei suferă din cauza acestei situații tragice…
– Stai un pic, – o întrerupse procurorul…
– Eu sunt un om care aplică legea și sunt obișnuit să cred faptele, nu poveștile auzite de la alții! A auzit Ecaterina cu urechile ei cuvintele pe care, se presupune, le-ar fi spus soțul ei? Nu? Spui că asistenta a confirmat? Dar ce a confirmat ea, de fapt? A spus că bolnavul s-a trezit pentru un minut? Dar medicul curant știe despre asta, pentru că totuși a fost un progres, chiar și scurt, în tratament, nu a interesat pe nimeni în spital? Vezi câte incertitudini sunt aici? Iar voi ați început imediat să plângeți și să vă întristați! De Florentina mă voi ocupa eu – deja au fost semne că face lucruri dubioase… Așa că nu te întrista și liniștește-o și pe Ecaterina. Și amintește-ți, Valentina, că tu acum ești ca o rudă pentru mine, poți să te bazezi pe mine, protecția îți este garantată!
Vorbele lui Ștefan o încurajaseră pe Valentina și, după ce s-a gândit puțin, ea a realizat cu adevărat: nu există dovezi ale necredinței lui Răzvan… Iar fiica ei, auzind toate argumentele mamei la întoarcerea de la serviciu, a început și ea să depășească tristețea…
Între timp, Ștefan, întorcându-se la muncă, a cerut toate informațiile despre afacerea cu mobilier a Florentinei. Și a descoperit ceva interesant… Se pare că mica ei firmă câștiga mereu concursurile de selecție și furniza mobilier de proastă calitate pentru grădinițe și școli, ignorând alte oferte mai bune… Conducerea acestor instituții nu se plângea la primărie, unde continuau să acorde prioritate firmei Florentinei la licitații. Nu sunt miracole, oare? Subordonații procurorului erau anchetatori experimentați și pentru ei a fost ușor să descopere neregulile…
În curând, oficialii responsabili, care erau implicați atât în selecția intermediarilor, cât și în controlul calității produselor, au fost chemați la interogatoriu… Imaginea devenea din ce în ce mai clară pentru ei: acuzații de risipire ilegală și criminală a fondurilor publice! Așa că au fost prezentate rapid acuzațiile și proprietarei firmei de mobilier, doamnei Florentina… Și, oricât ar fi încercat să scape de responsabilitate, vechii ei prieteni, care păreau a fi fideli și de mult timp, au făcut pe neștiutori, iar în cel mai bun caz au spus că s-au înșelat, nimic mai mult…
Totuși, nu toți funcționarii au reușit să se dezvăluie, unii au fost nevoiți să renunțe la locurile lor ocupate. Iar doi chiar au primit pedepse cu închisoarea… Însă firma Florentinei s-a prăbușit practic. A fost nevoită să plătească despăgubiri mari pentru mobilierul de proastă calitate… Pentru asta nu au fost suficienți bani pentru circulație – a trebuit să vândă casa și să se mute într-o locuință închiriată. Aici s-a evaporat toată mândria acestei femei… Cu amărăciune, observa cum vechii cunoscuți, care ieri vorbiseră cu ea cu bucurie, acum se străduiau să scape cu o frază de complezență Ce mai faci? și să plece repede, invocând nevoi urgente… Iar soțul ei, pe care înainte nu prea îl asculta, acum începea să își arate eu-ul… A plecat de la Florentina, așa, pur și simplu, luând cu el doar documentele și câteva lucruri…
Femeia era furioasă: – Trezește-te și întoarce-te imediat! Fără mine ești nimic, nimeni și nimic! Amibă!
Însă Tudor doar zâmbea: – Ai dreptate, am stat toată viața sub tocurile tale, e timpul să încep o viață nouă, de la zero! Ești o prostie, Florentina! Din cauza caracterului tău groaznic și a lăcomiei tale nemăsurate, ai pierdut totul! Dar cui îi mai trebuie banii ăștia? Fiul tău s-a îndepărtat de tine demult! Și de banii tăi! De ce atunci toată această cursă nebună după ei? Pentru ce, spune-mi? Ai confundat malurile, ai trecut dincolo de limitele permise, și nu voi rămâne nici măcar o clipă în plus…
Femeia parcă a înnebunit și acum stătea zile întregi la spital lângă fiul ei, nemaivorbind de Ecaterina, fără să-i dea nicio șansă să-l viziteze… Totuși, fata nu se dădea bătută, a scris o notiță și a trimis-o printr-o asistentă binevoitoare:
– Te rog, pune-o sub perna lui Răzvan. Sunt sigură că se va trezi și o va citi și va înțelege totul… Nu cred că m-a abandonat, nu putea! Clar nu putea!
La scurt timp, Răzvan a revenit în simțiri și mama lui a sărit imediat lângă el, cu lacrimi în ochi:
– Fiule! Scumpule! Te-ai trezit? Doamne, ce bucurie! Am stat lângă patul tău zi și noapte, mă rugam să te faci bine! Și a avut loc o minune!
Tânărul părea că nu era prea încântat să o vadă pe mama lui și a întrebat doar:
– Unde e Ecaterina? Sun-o, spune-i că m-am trezit! Cât am stat în comă? O zi, două? Nu-mi aduc aminte de nimic!
Florentina s-a mișcat neliniștită pe scaun, a ascuns ochii și a spus:
– Trei săptămâni aproape. Medicii spun că este o minune că te-ai trezit atât de repede! Dar Ecaterina… Ea te-a lăsat, a refuzat să vină, când a văzut în ce stare ești… Nu a venit niciodată, a părăsit apartamentul – probabil și-a găsit deja un alt iubit! Ți-am spus mereu că nu te iubește! Nimeni nu te va iubi așa cum te iubesc eu! Ei bine, nu-i nimic, scumpul meu, te vei face bine, vom merge acasă și vom trăi ca înainte…
Răzvan își strângea pumnii și a spus încet:
– Ah, așa deci… Mai bine că nu m-aș fi trezit atunci! Lasă-mă, mamă, am nevoie să fiu singur, te rog!
Florentina a ieșit și și-a frecat mâinile – planul ei a reușit… A văzut pe fața fiului ei că a crezut-o, și a înțeles cât de mult îl doare acum! Și se bucura, pentru că se va supăra pe nora ei și se vor despărți…
Răzvan era șocat și extenuat. Nu putea să creadă că Ecaterina ar fi putut să-l trateze atât de crud… Deci nu m-a iubit deloc? Dar cum rămâne cu promisiunea că vom și îmăreună în vremuri de suferință și bucurie? Lacrimile îl strangulau. Le înghițea și își mușca pumnii, atât de rău se simțea… Tânărul refuza să mănânce – acum nici nu-i mai venea să trăiască. Nu voia nici să o vadă pe mama lui, ea doar arunca foc la fiecare minut… Mai mult decât atât, asistentă i-a confirmat că soția lui nu venise niciodată la el! Tânărul avea nevoie de reabilitare, trebuia să se ridice și să înceapă să meargă, dar nu voia… Stătea ca un buștean, nimic altceva!
Într-o zi, la schimbul de gardă a venit o asistentă mai vârstnică. Ea a profitat de moment, cât Florentina era plecată, și a intrat în salonul lui Răzvan, i-a dat un bilețel și i-a șoptit:
– Nu crede pe nimeni! Toți te mint! Soția ta a bătut pragurile, plângea, dar mama ta a gonit-o… Ea ți-a trimis acest bilețel, mi-a spus să îl pun sub perna ta… Dar mi-a fost frică, mă temeam că mama ta îl va găsi mai repede decât tine! Inima bărbatului aproape că a sărit din piept! Citea și plângea din nou, dar de data aceasta de bucurie…
Ecaterina scria:
„Dragul meu, iubitul meu Răzvan! Chiar dacă mama ta a spus că te-ai trezit și m-ai părăsit, eu nu-i cred! Dar chiar dacă așa ar fi, să știi că te iubesc în continuare și nu te voi uita niciodată… Vreau să te faci bine cât mai repede, te rog! Trebuie să vorbim despre multe…”
Răzvan parcă a simțit aripi crescându-i în spate – înseamnă că Ecaterina nu l-a părăsit! Mama lui doar i-a jucat un joc murdar! Și o furie imensă l-a cuprins – abia aștepta să se întoarcă Florentina, iar când a venit, i-a spus cu fermitate:
– Deci așa stau lucrurile, mamă! Văd că nici măcar boala mea nu te-a schimbat! Chiar dacă am fost pe moarte, nu te-a învățat nimic! Înseamnă că nu îți pasă de sentimentele mele! Ei bine, așa să fie… Pleacă și nu mai veni niciodată aici! M-ai auzit? Nu mă întorc acasă! Niciodată! Și să știi că nu mai ai fiu!
Florentina îl ruga: – Ce vorbești, fiule? Ce cuvinte groaznice! De ce? Eu am făcut totul pentru tine! Te iubesc! Ești singurul și cel mai iubit fiu al meu, tu ești viața mea!
Răzvan a izbucnit: – Asta-i exact ce vrei tu! Eu trebuie să am și viața mea! Și tu mi-o iei! De ce ai mai organizat toată mascarada asta? Spune-mi? Știu tot… Și nu-ți voi ierta niciodată asta! Cum nu înțelegi, o iubesc pe Ecaterina, mai mult decât viața, și nimeni altcineva nu-mi trebuie! Când vei înțelege asta?
Femeia era profund rănită și a plecat, trântind ușa, neînțelegând cum de știa Răzvan totul…
Femeia era furioasă: – Nu am dormit nopțile, i-am dus copilăria prin sanatorii, am făcut totul pentru el! Iar el? Nenorocitul de el! Mama lui, și-a schimbat-o pe o fată oarecare! Și ce să fac acum? Soțul a fugit, fiul nu mă vrea în viața lui! Afacerea a falimentat! Cu cine voi rămâne? Asta e viața, na! Iată așa, naști copii, și la bătrânețe nimeni nu-ți va da un pahar de apă!
Răzvan a cerut telefonul de la acea asistentă și a telefonat-o pe Ecaterina – își amintea numărul pe de rost, cu vocea tremurândă, a spus confuz:
– Draga mea, Ecaterina! Nu te-am părăsit! Totul a fost organizat de mama mea! Vii la mine?
Ecaterina plângea și șoptea: – Doamne, Răzvan! În sfârșit, te-am așteptat! Sunt pe drum! Vin repede! Așteaptă-mă…
Întâlnirea a fost mult prea emoționantă, amândoi plângeau cu lacrimi mari, se îmbrățișau și nu se mai săturau unul de altul.
Ecaterina spunea repede: – La început veneam în fiecare zi la tine, dar mama ta făcea scandaluri uriașe… Mă învinovățește pentru ce ți s-a întâmplat, iar apoi mi-a spus că te-ai trezit pentru o clipă și m-ai părăsit! Chiar și asistenta a confirmat asta! Și eram proastă, am crezut-o la început… Bine că mama și Ștefan m-au convins! Dacă ai ști ce greu mi-a fost fără tine, cât de fericită sunt că te-ai făcut bine! Acum totul se va rezolva, și acum îți voi spune ceva! Nu doar că vei merge, vei dansa prin salon! Nu crezi? Și, apropiindu-se de urechea soțului, i-a șoptit:
– Dragul meu, vom avea un copil… La această veste minunată, Răzvan aproape că a sărit prin salon de bucurie, dar nu putea. Se simțea în al nouălea cer de fericire, voia să o ridice pe Ecaterina în brațe și să o învârtă, așa cum îi plăcea să facă înainte… Însă ea l-a oprit:
– Dragul meu, nu trebuie! Vom începe să ne ridicăm treptat! Atunci el a început să o sărute:
– Când voi ieși din spital, nu îți voi lăsa să faci nimic, voi pregăti și voi face totul eu! Uite, voi deveni tată! Ce mândru sună asta! Tată! Părinte! Mulțumesc, iubita mea, că ai așteptat! Îmi pare rău de mama, de capcanele ei, nu-i voi mai crede niciodată și nu voi mai comunica cu ea! Să trăiască cum știe! Și așa s-a întâmplat…
Soțul o răsfăța pe Ecaterina cu mic dejunuri, iar la muncă era atât de fericit – mereu zâmbea, le povestea tuturor că va deveni tată… Răzvan fugea repede de la muncă acasă. Pe toată perioada sarcinii, soțul o sprijinea pe Ecaterina, o proteja, o răsfăța, cumpăra delicatese și vitamine… Iar ea se bucura de acest timp – nici măcar nu avea toxicoză. Peste câteva luni, au aflat că va naște o fetiță…
Răzvan visa la o fetiță. Când cei doi au ieșit din cabinetul ecografic, în ochii soțului, Ecaterina a văzut lacrimi de fericire… Era nespus de fericit. Răzvan o mângâia pe burtică și vorbea cu fetița. Iar când copilul s-a născut, mama lui nu a acceptat-o niciodată – nu a venit niciodată să își viziteze nepoata și tot timpul încerca să adâncească conflictele în viața lor… Se părea că devenise și mai răutăcioasă. Mergea toată ziua și mormăia peste tot… Vecinii o ocoleau de la distanță, nimeni nu voia să-și strice dispoziția din cauza acestei femei certărețe…
Tudor nu s-a întors niciodată la Florentina – vorbea cu fiul la telefon, se bucura că totul merge bine la Răzvan… Bărbatul nu mai voia să aibă o relație, pur și simplu nu putea să se bucure de libertate… Trăia și muncea într-un alt oraș, departe de fosta lui soție! În schimb, la mama Ecaterinei, Valentina, lucrurile mergeau din ce în ce mai bine…
Ștefan s-a dovedit a fi un om de cuvânt, care își respecta promisiunile. El și Valentina au fost primii care au felicitat tinerii părinți cu nașterea fetiței… Mama Ecaterinei și Ștefan au dăruit copilului o cărucior frumos, veneau în vizită la tineri în fiecare weekend…
– Ce nume i-ați pus fetiței? – a întrebat Ștefan …
– Nu ne-am hotărât încă, sunt atât de multe nume frumoase, dar vrem un nume care să fie aproape de inimă, să fie ușor de reținut…
– Atunci vă propun să o numiți Alina – așa o chema pe mama mea, aș vrea ca și nepoata mea să poarte acest nume. Mi-ar plăcea să mă ocup de Alinuța…
Tinerii s-au privit surprinși, nu se așteptau ca Ștefan să o numească pe fetiță nepoata lui…
Ecaterina s-a bucurat: – Ce părere aveți? Alina… este un nume frumos, plăcut. De ce nu? Ceva ascundeți, domnule Ștefan? Și mama pare a fi misterioasă, parcă vrea să spună ceva, dar nu poate…
Bărbatul a zâmbit și a răspuns: – Nu vă mirați, noi doi, ieri ne-am căsătorit, voi nu vă supărați? Am decis că va fi mai ușor și mai vesel pentru noi doi…
Valentina a obosit deja cu treburile, iar eu sunt văduv – mi-e greu să trăiesc singur… În serile în care mă întorceam acasă și nu mă aștepta nimeni… Și am gândit așa: Valentina se va muta la mine, casa este mare. Și trebuie să am grijă și de mama mea, nu o pot lăsa singură prea mult… Iar voi, tinerii, mutați-vă aici, în casa Valentinei. Ce ziceți? Totul este deja în ordine, grădina este îngrijită – trăiți și bucurați-vă, iar fetița va putea să alerge pe iarbă cu picioarele goale! Credeți că în oraș ar fi posibil așa ceva?
Ecaterina și Răzvan au fost foarte bucuroși și au acceptat… În weekend, s-au mutat cu toții pentru a sărbători acest eveniment ca o mare familie… Au băut, au mâncat, au râs, și doar Răzvan s-a simțit un pic trist. Soția avea o familie mare și unită, iar el acum nu mai avea pe nimeni… Și atunci cineva a bătut la fereastră. Și pe prag a intrat Tudor! Tatăl lui Răzvan! Ținea în mâini o cutie uriașă și striga cu voce tare:
– Bună ziua tuturor! Cum aș fi putut să ratez nașterea nepoatei mele? Hai, Ecaterina, adu aici comoara noastră, să o vedem pe micuță! Iar tu, Răzvan, începe să deschizi cadourile! Aici este un pătuț și multe alte lucruri, o să-ți fie de folos…
Răzvan s-a bucurat nespus de mult, a sărit să-și îmbrățișeze tatăl, se agita, simțind că inima îi devenea ușoară, și petrecerea a continuat…
Lecția pe care o poți însuși:
Dragostea adevărată și caracterul rezistă mai bine decât banii și orgoliul. Când încerci să controlezi viața altora din mândrie sau interes, distrugi mai ales propria ta viață. Umilința și răutatea se întorc întotdeauna împotriva celui care le folosește.
Morala poveștii:
- Banii și statutul nu cumpără fericirea – o familie unită valorează infinit mai mult decât o nuntă fastuoasă sau o afacere dubioasă.
- Răutatea și manipularea se întorc împotriva ta – cu cât încerci mai tare să distrugi pe altcineva, cu atât mai repede îți distrugi propria viață.
- Alege partenerul după inimă, nu după buzunar – dragostea sinceră și respectul reciproc construiesc un cuib solid, chiar dacă pornești de la zero.
Sfaturi utile pentru cititori:
- Nu lăsa pe nimeni să-ți aleagă partenerul de viață. Dacă simți că familia (mai ales soacra sau socrul) te presează, umilește sau încearcă să controleze alegerea ta, pune o limită clară de la început. Dragostea ta nu e negociabilă.
- Caracterul unui om se vede cel mai bine în momente de conflict. Nu te grăbi să te căsătorești până nu vezi cum se comportă partenerul tău când mama lui (sau tatăl) te atacă. Un bărbat adevărat își apără soția, chiar dacă trebuie să se certe cu propria mamă.
- Răutatea și manipularea se întorc întotdeauna împotriva celui care le folosește. Dacă cineva încearcă să-ți distrugă relația din orgoliu sau interes, lasă-l să continue. Nu te coborî la nivelul lui. Viața se ocupă singură de astfel de oameni – de obicei mult mai dur decât ai face-o tu.
- Banii și statutul social nu garantează o căsnicie fericită. O nuntă luxoasă și o soacră „importantă” pot ascunde multă amărăciune. O familie unită, construită de la zero cu respect și efort comun, valorează infinit mai mult.
- Când ești căsătorit, prioritatea ta devine soțul/soția, nu mama ta. Dacă trebuie să alegi între pacea mamei și fericirea soției – alege-ți soția. Altfel vei pierde ambele pe termen lung.
- Nu accepta umilințe „de dragul familiei”. O singură umilință publică la nuntă e deja un semnal roșu major. Dacă nu pui stop imediat, va continua toată viața.