În prima săptămână a Postului Mare, când credincioșii își începeau lupta cea duhovnicească prin înfrânare și rugăciune, un împărat a vrut să le frângă nu trupul, ci sufletul – în tăcere, fără sabie, fără sânge vărsat.
Era anul 362. Împăratul Iulian Apostatul, cel care se lepădase de Hristos, a pus la cale o viclenie cumplită: a poruncit ca toate alimentele din piețele Constantinopolului să fie stropite cu sângele jertfit idolilor. Așa, creștinii care posteau ar fi mâncat din cele spurcate fără să știe – și postul lor s-ar fi stricat, iar credința le-ar fi fost batjocorită.
Dar Dumnezeu nu Și-a lăsat poporul fără apărare.
În noaptea aceea, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron – cel care cu zeci de ani în urmă își dăduse viața pentru Hristos – s-a arătat în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului. Cu glas blând, dar ferm, i-a spus:
„Scoală-te degrabă și vestește tuturor creştinilor să nu cumpere nimic din piaţă, căci este spurcat. În loc de pâine, să fiarbă grâu cu miere şi să mănânce din el, ca să nu se spurce în zilele postului.”
Arhiepiscopul s-a sculat îndată, a adunat poporul şi le-a transmis porunca sfântului. Creştinii, cu inima plină de nădejde, au fiert grâu simplu, l-au îndulcit cu miere şi l-au mâncat – iar postul lor a rămas curat, credinţa lor neatinsă.
De atunci, Biserica noastră prăznuieşte această minune în prima sâmbătă a Postului Mare – numită și Sâmbăta Sfântului Teodor sau Sâmbăta colivelor.
Coliva nu este doar un aliment tradiţional. Este mult mai mult:
- Simbol al morţii şi al învierii – bobul de grâu „moare” în pământ ca să rodească însutit, la fel cum şi noi trecem prin post ca să înviem duhovniceşte.
- Dovadă a purtării de grijă a lui Dumnezeu – când viclenia omenească părea de neînvins, El a găsit o cale simplă, smerită, de mântuire.
- Mărturie a biruinţei credinţei – un grăunte de grâu a fost de ajuns ca să înfrângă planul unui împărat.
Astăzi, când pregătim coliva, nu facem doar un obicei străvechi. Pregătim o mărturisire vie: că Dumnezeu transformă lucrurile simple în minuni, că postul nu este lipsă, ci plinătate, şi că nici o viclenie nu poate învinge credinţa care se agaţă de El.
În Postul acesta Mare, hai să primim coliva nu doar ca pe o tradiţie, ci ca pe un semn al nădejdii: oricât de întunecate ar părea vremurile, El are mereu o cale de a ne păzi şi de a ne hrăni cu Sine.
Rețetă simplă de colivă tradițională (pentru ~8-10 porții)
Ingrediente:
- 500 g grâu pentru colivă / arpacaș (curățat și spălat bine)
- 1,5-2 l apă (pentru fiert)
- 300-400 g zahăr (sau după gust; unii folosesc și miere)
- 300 g nuci mărunțite grosier
- 1 linguriță esență de vanilie (sau coajă rasă de lămâie/portocală)
- 1 linguriță scorțișoară măcinată (opțional)
- Pentru decor: nucă măcinată fin, cacao, bomboane colorate, stafide, migdale, etc.
Pași:
- Spală grâul în mai multe ape până apa iese curată. Lasă-l la înmuiat 2-3 ore (sau peste noapte).
- Fierbe grâul în apă la foc mic, 1,5-2 ore, amestecând des ca să nu se lipească. Adaugă apă dacă scade prea mult. La final trebuie să fie moale, dar să-și păstreze forma (ca o terci consistent).
- Scurge excesul de apă (dacă mai este) și pasează ușor cu lingura de lemn.
- Adaugă zahărul (sau mierea), nucile mărunțite, vanilia și scorțișoara. Amestecă bine pe foc mic 5-10 minute până se îngroașă și capătă consistența dorită.
- Lasă să se răcească puțin, apoi pune într-o tavă/platou. Nivelează și presează bine.
- Decorează cu nucă măcinată fin, cacao pentru cruce, bomboane colorate sau stafide.
Poftă bună și post binecuvântat! 
Tu ce simţi când vezi/mănânci colivă în Postul Mare? Ai o rețetă de familie specială, o poveste din copilărie sau o tradiție legată de Sâmbăta Sfântului Teodor? Scrie-mi în comentarii mai jos – abia aștept să citesc poveștile voastre și să ne bucurăm împreună de acest moment frumos al postului!
Cu drag și rugăciune, Cristinella