După clasa a noua, Maria a mers la colegiul de medicină. Întotdeauna visase să devină medic, iar acolo se mai oferea și cămin. Dar iată acasă… Acasă era rău. Ea și-a amintit de trecut.
– Maria, fă repede curățenie! – mama i-a ordonat Mariei, în vârstă de 10 ani…
– Mamă, eu îmi fac temele.
– Le vei face mai târziu, când în casă va fi curat.
– Dar am spălat ieri podeaua.
– Înseamnă că astăzi le vei șterge din nou! Maria a frecat repede podelele, a șters praful și s-a așezat să își facă temele. Iar mama a plecat:
– Mă duc la tanti Stela. Mă întorc mai târziu. Am pus bulionul la fiert, fă supa…
Maria și-a terminat temele și a terminat de gătit supa… Mama ei a venit înainte de sosirea tatălui, s-a schimbat într-un halat frumos și și-a întâlnit soțul:
– Ah, am pregătit totul pentru tine. Supa ta preferată și am cumpărat câteva prăjituri pentru ceai…
– Mulțumesc, dragă… Așa a continuat timp de câțiva ani. Maria gătea nu numai supă, ci și piure de cartofi cu pârjoale, pește… În general – bucate simple… Dacă se opunea, mama putea pur și simplu să o lovească. Să se plimbe? Și când trebuia Maria să iasă la plimbare? Ea avea de făcut curățenie, mâncare, teme… Voia să meargă la un curs de cusut: acolo se brodează și se lucrează cu mărgele… Mama era împotrivă. Iar seara tata o întreba:
– Fata mea, cum a fost ziua de azi? Cum a fost la școală? Maria povestea, și deodată a început să plângă…
– Ce-i cu tine? – Vreau foarte mult să merg la un curs, dar mama spune că nu e nevoie. Dar el e contra cost.
– Cât costă? Asta-i tot? O să vorbesc cu mama. Și seara a întrebat-o pe soția sa:
– Maria oricum nu merge nicăieri. Vrea să meargă la un minunat club pentru fete. De ce ești împotriva acestui lucru?
– A primit câteva note de 7, las-o să-și facă temele… Dragă, nu toată lumea e obligată să învete excelent. Maria se descurcă bine… Cel puțin las-o să meargă undeva. Și dacă nu se descurcă bine, ar trebui să te gândești la meditatori, nu să o ții acasă. Și să te ocupi cu ea… Tamara își strânse buzele. Dar Maria mergea singură la club, imediat după școală. Pe Tamara nu o deranja acest lucru. Și acasă avea timp pentru toate.
Artur a spus:
– Dragă, ar trebui să te angajezi la fabrica noastră.
– Încă ce mai vrei?
– Nu că ce mai vrei, dar trebuie… La noi se dau apartamente celor care lucrează la fabrică cu familiile lor.
Pot să-mi dea și mie unul. La coadă sunt deja zece persoane. Haide, angajează-te…
Tamara era sincer leneșă, dar apartamentul… Și s-a angajat ea pe un post deloc prăfuit în secretariat – să aranjeze documente și să tipărească hârtii… Salariul e mic, însă lucrează doar o jumătate de zi – la ora trei deja e acasă… Totul este pregătit și curățat de către Maria…
– Tu trebuie să faci totul în casă, – îi spunea ea fiicei sale.
– Eu și tata muncim, iar tu ai grijă de casă.
– Dar eu învăț.
– Oh, ce mai înveți tu acolo? Dar Maria a intrat în perioada adolescenței, și ea deja îi răspundea:
– Învăț. Mai mult de o jumătate de zi, apoi îmi fac temele. Tu ești cea care stă la serviciu până la ora unu, apoi te duci la prietenele tale. Iar eu trebuie să am grijă de casă. Ai putea măcar să gătești… Mama a încercat să ridice mâna la fiica rebelă, dar Maria a interceptat lovitura și, uitându-se în ochii ei, i-a spus:
– Numai să încerci să mă atingi, nu știu ce voi face atunci… Artur a lucrat timp de mulți ani la fabrică. Fără vacanțe și călătorii de afaceri, a luat ture suplimentare… În cele din urmă au primit un apartament, unul cu trei camere… Era o raritate, dar au închiriat fabricii un mic apartament cu două camere, unde era înregistrată și mama lui Artur… Așa că celor patru li s-a repartizat un apartament… Ce-i drept, mama lui locuia la țară. Iar după ce a primit apartamentul, s-a înscris acolo… Apartamentul era bun, totul mobilat, holul, camera Mariei, dormitorul părinților…
Începuseră apoi vremuri grele, țara se prăbușise. La fabrică au început să plătească cu întârziere, Artur se străduia, dar stătea acasă din ce în ce mai des… Dar iată Tamara… Tamara se reținea până târziu la serviciu și începea să vină din ce în ce mai târziu. Părinții au început să se certe:
– Tu lucrezi doar până la ora unu. – Eu îmi iau o slujbă cu jumătate de normă, ca să am măcar niște bani. Maria are nevoie de haine noi…
– Și unde sunt banii? Mi s-a plătit datoria, iar tu te-ai grăbit ție să-ți cumperi haine, dar hainele Mariei unde sunt?
– Iată voi primi salariul și îi vom cumpăra ceva, – a spus Tamara…
– Când îl voi primi, mă voi duce eu să o îmbrac pe fetiță. Ce vreumuri am ajuns – copilul poartă pantofi găunoși… Aveau produse alimentare – mama lui Artur din sat a ajutat cu legume și carne… El și Maria se deplasau acolo și ajutau… Tamara a spus:
– Ce o să fac eu acolo? Nu știu cum să lucrez pământul. O să vă descurcați singuri. Bunica a mormăit:
– Nu știe să gătească, nu face nimic prin casă. Doar fâl-fâl. Și cu prietenele se plimbă…
– Și cine gătește atunci? – Artur a început să-și apere soția. Iar Maria a râs:
– Tată, păi eu gătesc de când aveam 10 ani. Și fac curățenie. Mama mă ajută doar cu rufele. Și chiar și atunci nu întotdeauna…
– Și de ce nu spui nimic? – a spus Artur derutat…
– Tati, ce e de spus? Abia acum ai început să stai mai mult acasă. Dar până acum. erai la serviciu până târziu în noapte, și în weekenduri la fel… Sau în sat la bunica, și aici repari casa, apoi cu grădina și cu animalele ajuți… De ce ar trebui să te deranjez cu probleme?
– Miloasa mea ce ești, – tatăl și-a îmbrățișat fiica… Acum el venea mai devreme acasă. Iar lecțiile Mariei se terminau târziu… Cu Tamara au început scandalurile…
– Fie gătesc eu, fie gătește Maria. Tu nu faci nimic prin casă. Scuză-mă, dar ai putea să-ți speli singură lenjeria. Cel puțin asta.
– Eu mă obosesc la muncă. Iar Maria e acasă…
– Maria își termină orele mai târziu decât tine, își face temele, plus la toate, încă prin casă face treburi. Nu are timp nici să iasă cu prietenele ei. Bine măcar că știe să împletească și să brodeze…
– În schimb mai puține prostii vor fi în capul ei.
– Sunt mai puține prostii. Numai că tu lucrezi până la unu după-amiază. Unde umbli până seara?
– Am fost la muncă, la una suplimentară.
– Am fost acolo, tu nu erai, plecasei deja…
– Am fost la o prietenă. La Stela.
– Am fost și la ea, tu nu erai acolo.
– Oh, ne-am despărțit. De ce faci atâta scandal din asta? Au fost țipete, acuzații, certuri…
Tata s-a dus să doarmă în sufragerie. Maria își făcea griji… Intrând la colegiu, s-a dus să locuiască într-un cămin… În ultimul an a împlinit 18 ani. A venit acasă în vacanță și tatăl ei i-a spus:
– Fiica mea, noi cu mama divorțăm.
– Da, Maria, divorțăm. Am decis să privatizăm apartamentul și să-l vindem. Vrem să-l privatizăm pe noi – pe mine și pe tata… Eu voi primi cea mai mare parte din el, iar tu vei fi înregistrată cu mine. Și vei locui cu mine când te vei întoarce…
– Cum spuneți voi, – a fost de acord Maria derutată. A semnat toate actele. Și a plecat să își termine studiile… Apartamentul s-a vândut repede: locul era bun, cu reparații de calitate… Mama, în loc de apartamentul cu două camere convenit lângă centru, a cumpărat un apartament mare cu o cameră în centru…
Maria a venit la ea, mama a invitat-o. I-a turnat ceai… Un bărbat scund, plinuț, în pantaloni, a ieșit din cameră, s-a uitat la Maria și a plecat în cameră…
– Vei petrece noaptea aici, pe canapeaua din bucătărie. Iar apoi vom decide, – a spus mama…
– Cine-i ăla?
– E Tudor al meu, iubitul meu. Căci nu voi sta aici singură. Tatăl tău m-a părăsit… Maria s-a instalat pe canapea, dar i-a fost greu să adoarmă. Tudor venea în bucătărie de cinci ori pe noapte: ba să bea, ba să ia ceva… Dimineața, Maria a pregătit micul dejun – o omletă, dar Tudor s-a uitat la ea cu o privire uleioasă. Tamara nu a observat-o…
– Ce ai de gând să faci?
– O să mă angajez undeva… Spitalul avea nevoie de infirmiere. Maria s-a angajat ca asistentă de gardă, și-a luat și o slujbă de infirmieră pentru a câștiga ceva mai mult… Nu stătea prea mult acasă: lucra douăzeci și patru de ore pe zi și avea serviciu suplimentar…
Pe Tamara o mulțumea acest lucru. Însă Tudor a început să se învârtă pe lângă frumoasa lui fiică vitregă. A încercat să o atingă… Și o dată chiar a împins-o de perete, dar Maria l-a lovit cu genunchiul și el a ricoșat… Tamara a început să observe interesul lui Tudor pentru Maria, iar o dată el a intrat în bucătărie și, fără să o observe pe Tamara în spatele său, a încercat să o plesnească pe Maria în partea de jos a spatelui… Aceasta l-a lovit cu o carte, iar Tamara a văzut-o.
– Tu! – a strigat ea la fiica ei.
– Tot ce poți să faci este să umbli cu bărbați. Ieși afară din casă! Și a început să arunce lucrurile Mariei în scara blocului… Tudor a închis-o pe soția nebună în cameră, Maria și-a împachetat repede lucrurile și a plecat să-și petreacă noaptea la serviciu… Tatăl însuși locuia cu niște cunoștințe, garsoniera într-o clădire nouă urma să fie închiriată… Maria plângea. Nu-l putea găsi pe tatăl ei la telefon… Pe stradă s-a întâlnit cu o colegă de grupă:
– Ești bine? De ce ești în lacrimi? – Probabil că voi merge în sat. Mama mă alungă din casă, nu am reușit să dau de tatăl meu. Nu știu ce să fac.
– El vine târziu, mama lucrează cu el. Ia-ți lucrurile și vino la noi… O sun pe mama la muncă, o să-i spună tatălui tău să nu se rețină. Acum au multe comenzi și salariul le va fi mărit…
Maria a venit, și-a luat bagajele și s-a dus acasă la prietena ei… Tatăl ei a ajuns târziu, și-a îmbrățișat fiica:
– De ce nu m-ai avertizat?
– Ne-am înțeles că voi sta la mama. Și soțul ei a început să se dea la mine. Dar ea a dat vina pe mine pentru tot și m-a dat afară…
– Oh, la naiba. Voi vorbi eu cu ea.
– Tată, de ce ați divorțat?
– Așa s-a întâmplat. Nu vreau să-ți povestesc. Trebuie să rezolv situația cu locuința…
– Ce e de hotărât? – a spus Olga, mama Ecaterinei.
– Avem două camere. Ecaterina și cu mine în una, tu și Maria în cealaltă… Veți închiria o cameră de la noi. Pentru noi orice ban contează. Oricum, tu de fapt locuiești la serviciu… Iar în colțul în care stai tu cu chirie, în cămin, e mai bine să nu o pui pe Maria…
Așa și s-au înțeles. Tata a vorbit cu Tamara, dar ea doar țipa ca o nebună, acuzându-și fiica de toate păcatele… Artur și Maria s-au mutat la Olga, iar Artur, furios, a mers în instanță:
– Vreau să primesc totul înapoi: să anulez privatizarea, să revin la starea inițială. Să anulez toate tranzacțiile privind apartamentul… Motivul: fiica mea a fost înșelată de către fosta mea soție. Vom returna banii pentru apartament… Tamara a apărut în instanță în toată splendoarea ei: vopsită strălucitor, purtând o pălărie mare de blană pufoasă. Într-o haină de blană moțată până la călcâie. Și la braț cu soțul ei: Tudor cel plinuț își privea soția de jos în sus și a rostit:
– Este imposibil de trăit împreună cu fiica mea vitregă. Ea a cochetat cu mine, m-a sedus…
– În ce mod? – Se plimba prin apartament în tricou și pantaloni scurți.
– Eu am pantaloni scurți sub genunchi, – se indigna Maria.
– Iar tricoul e cu două mărimi mai mare…
Tudor a tăcut. Iar Tamara a strigat către toată sala:
– Ea se culcă cu toți bărbații! Nici nu le mai știe numărul. Ea ar trebui să fie tratată de un medic de diverse boli obscene. Le ia pe toate… Artur nu a mai putut suporta:
– Tamara, aceasta e fiica ta! Tu minți acum. Cum poți să spui așa ceva?
– De ce nu? E adevărat. Maria i-a spus:
– Eu lucrez într-un spital, fac controale medicale, iau teste. Nu am așa ceva și nu am avut niciodată așa ceva… M-am sărutat doar de câteva ori și nu am avut niciodată mai mult de atât cu nimeni, niciodată… Judecătorul, bineînțeles, a respins procesul. Nimeni nu va repune lucrurile așa cum au fost… Tamara a plecat triumfătoare, ea și Tudor în apartamentul lui vor locui…
Seara, Maria plângea în bucătărie:
– Tată, tanti Olga, păi, de ce e așa? De ce mi-a făcut asta?
– Fată, – a îmbrățișat-o Olga, – așa se întâmplă când un bărbat devine mai drag decât propriul copil. Nu e nimic bun în asta… Nu poți tulbura echilibrul. Nu te poți dizolva într-un copil în detrimentul tău, dar nici nu poți să schimbi un copil pentru un bărbat. Totul va fi bine…
– Ce ziceți să plecăm cu toții la țară pentru weekend? Olga, Ecaterina, Maria și cu mine. O vom ajuta pe mama, vom aduce niște produse alimentare…
– Să mergem. Dar cu ce?
– Toată lumea a fost de acord.
– Iar asta este o surpriză…
Sâmbătă tatăl i-a scos afară: în curte era o mașină nu nouă, dar foarte bună.
– Am cumpărat-o pentru această ocazie. A fost după un accident. Exteriorul era reparat, dar în interior era în stare perfectă. Am adus-o în ordine cu niște prieteni… În sat, bunica Mariei le cunoscuse pe Olga și Ecaterina. Ele au ajutat-o atât în casă, cât și în grădina de legume… Înainte să plece, aceasta i-a șoptit încet lui Artur:
– E o femeie bună, să n-o ratezi. – Suntem încă prieteni… Acasă au adus legume și carne. Au făcut carne tocată. Și toți patru au petrecut toată seara făcând plăcinte cu carne… Au râs, au vorbit, au discutat despre tot. Din acea zi, întrunirile serale au devenit o normalitate… Odată, Ecaterina și Maria veneau de la cinema:
– Maria, cred că părinții noștri se plac.
– Tata e îndrăgostit de tanti Olga, asta e sigur. Tu ești împotrivă?
– Dimpotrivă, eu sunt pentru. Dar tu?
– Și eu. Lasă-i să fie fericiți. Garsoniera se va închiria în curând. Ce zici să locuim acolo împreună? Lasă-i să fie singuri…
– Vom accepta oare? – Noi muncim. Tu la școală, eu la spital. Câștigăm bani. Suntem independenți… Seara, la un ceai în comun, fetele, uitându-se una la alta și râzând, au spus:
– Ne-am gândit că ar fi mai convenabil pentru noi să locuim într-o singură cameră…
– Tati, tanti Olga, vedem că vă întâlniți. Și suntem foarte fericite. Și încă un lucru: când studioul va fi gata, ne vom muta acolo. Și da, mulțumesc, tanti Olga, pentru permisul de ședere. Când apartamentul tatălui meu o să fie gata, o să mă mut acolo…
Au trecut 15 ani.
– Ecaterina, – a sunat Maria pe telefonul mobil, – ce faci în acest weekend? Mergeți la părinți?
– Bineînțeles că mergem. Fiii mei și-au împachetat deja lucrurile. Vor rămâne acolo toată vara, în sat. Iar soțul meu și-a împachetat undițele de pescuit. Se duce la pescuit cu tata Artur. Apropo, merge și cu al tău…
– Ai mei la fel. Atât fiica, cât și fiul. Ei spun că bunicii i-au chemai în vizită. Ar trebui să verificăm. De nu, vor întoarce totul cu susul in jos. Și n-aș vrea să-i lăsăm pe toți patru copii acolo – e greu… Soțul meu spune că aveau de gând să repare acoperișul și gardul. E mult de lucru. Când le vor reuși?
– Se vor isprăvi repede în trei… Ceea ce mă îngrijorează este că copiii vor să rămână. Bunica este foarte bătrână, o vor deranja, – își făcea griji Ecaterina…
– Vom discuta acolo… Olga și Artur și-au oficializat demult căsnicia… Fetele la fel s-au căsătorit – Ecaterina are doi băieți gemeni. Maria are o fiică și un fiu… Artur a propus:
– Haideți să vindem garsoniera și să împărțim banii între fete.
– Nu, Artur, – a spus Olga.
– Garsoniera îi va rămâne Mariei. Iar Ecaterina va primi o parte din apartamentul meu …
Așa că Artur închiriază garsoniera, iar Maria plătește ipoteca cu banii de pe chirie. Ea și soțul ei au cumpărat un apartament cu două camere… Iar Ecaterina locuiește în apartamentul cu două camere al mamei sale, iar soțul ei are propriul apartament cu o cameră, pe care de asemenea îl închiriază. Încă nu intenționează să se extindă. Economisesc bani… Era bine în sat. Toată lumea s-a instalat, casa era mare. Pe bunica au pus-o într-un scaun pe verandă:
– Nu știm dacă să lăsăm copiii. Sunt patru.
– Copiii nu sunt mici – cel mai mare are 10 ani, doar cel mic are 8 ani. Deci nu sunt bebeluși, ne vom descurca… Și ce ar trebui să facă în oraș în timpul vacanței? Lasă-i să stea aici toată vara, oricum nu aveați de gând să plecați nicăieri…
– Avem și noi vești, – a spus Ecaterina.
– Tată, mamă, ne cumpărăm o casă. În satul vostru…
– Casa bunicului Dumitru? Voi o procurați?
– Da, noi.
– Dar orașul?
– Eu lucrez de mult timp de la distanță. La fel și soțul meu, el este programator. Așa că vom merge în oraș, căci e aproape. Doar o oră cu mașina… Și aici vor pune în curând gaze naturale. Totul este aproape… Toată lumea s-a bucurat, și-a promis să ajute la reparații… Duminică, Maria și soțul ei s-au întors acasă.
– Simion, ce liniște este fără copii. – E în regulă, vom pleca în weekend. În iulie în vacanță la ei, pentru toată luna… Apoi a urmat un apel pe telefonul mobil.
– Iarăși e spam, e un număr necunoscut, – a mormăit Maria. Dar a răspuns la apel…
– Alo, Maria? – a venit o voce stridentă.
– Sunt eu, mama ta. Fiica mea, ce mai faci?
– Mamă, cum ai făcut rost de numărul meu?
– Mi l-au dat la spital. La locul tău de muncă.
– Ce dorești?
– Să ne întâlnim, să vorbim. Invită-mă la tine acasă, pentru că nu știu adresa. Stai în garsoniera tatălui tău, nu-i așa?
– Nu chiar. – Cu un bărbat? Lasă-mă să trec pe la tine.
– Mamă, nu te aud bine, te sun eu înapoi…
Simion s-a uitat la ea neliniștit:
– Mama te-a sunat?
– Aha, și-a amintit ea, după 15 ani.
– Are nevoie de ceva?
– Nu știu. Vrea să mă viziteze. Dar eu nu vreau…
– Întâlnește-te cu ea la o cafenea, pe teritoriu neutru. Nu trebuie să o inviți la noi dacă nu vrei…
– Da, exact. M-am pierdut cu firea. Ea a format numărul:
– Mamă, salut. Hai să ne întâlnim la cafenea. Mâine seară.
– Aș prefera să o facem în seara asta. De ce nu mă inviți la tine acasă?
– Mamă, tocmai am ajuns. Ne întâlnim mâine la ora 18.
– Bine… Maria era foarte îngrijorată…
A sunat-o Simion:
– Să merg și eu cu tine?
– Nu, dragule. E trecutul meu și trebuie să-i pun capăt… Maria abia a recunoscut-o pe Tamara: îmbătrânise foarte mult. Era îmbrăcată îngrijit, dar arăta cu mult peste 60 de ani. Câți ani avea? Și-a amintit, 59 de ani…
– Maria, fiica mea, ce mai faci?
– Mamă, hai să fim sincere: nu ai mai întrebat de mine de 15 ani. Iar acum ți-ai amintit. Ce dorești?
– Fiică, mi-era dor de tine.
– Nu ți-a fost dor de mine timp de 15 ani? Iar la tribunal, din plictiseală ai aruncat cu noroi, ai mințit? M-ai bârfit?
– Fiica mea, hai să uităm trecutul…
– Nici gând. Așa că spune, ce vrei?
– Lasă-mă să trăiesc la tine.
– De ce aș face-o? Ai propriul tău apartament.
– Păi, Tudor. E cu 9 ani mai tânăr decât mine. Noi am vândut apartamentul cu o cameră și am cumpărat unul cu două camere. L-am împărțit la doi… Și acum m-a părăsit. A găsit pe cineva mai tânără, și a adus-o în apartament. E insuportabil. Mă dă afară din casă…
– M-ai dat afară când aveam 19 ani. Și timp de 15 ani, nu m-ai întrebat ce fac, unde sunt? Și tu ai o cameră.
– O să te dau în judecată și o să cer pensie alimentară!
– Nu ai de cât să o faci. Dacă voi fi dată în judecată, voi plăti… Asta e, am plătit nota, termină de mâncat. iar eu plec…
Maria a ieșit, a suspinat. Simion a telefonat-o:
– Sunt lângă cafenea, te aștept…
– Ce-i acolo? – a întrebat el, imediat ce Maria a urcat în mașină.
– Nimic. Vrea bani, sau să locuiască cu noi.
– Poate o ajutăm? – Ea are unde să locuiască. Și ce dacă e un apartament comunal? Nu trebuia să-și vândă apartamentul. Nu vreau să o fac… Însă fata era bună la suflet. Totuși în weekend, la ceaiul de după-amiază, le-a povestit totul…
Artur a spus imediat:
– Nu face asta. Ea vrea doar bani. Ia să vezi, îți va cere pensie alimentară… Într-adevăr, prin poștă a venit o cerere în judecată – Tamara a dat-o în judecată pe Maria pentru a primi pensie alimentară. Însă Maria nu a mers în instanță, și-a angajat un avocat… Instanța a acordat o sumă mică de pensie alimentară, luând în considerare situația financiară a Mariei, prezența unei ipoteci și a copiilor…
– Nu-mi pare rău de această sumă, – a spus Maria.
– I-aș da și mai mult, dar nu vreau. Când îmi amintesc de trecut. Nu vreau să o fac…
Tamara o sunat-o din nou, o întreba ceva, îi povestea… Iar Maria asculta. Nu avea puterea să o pună pe lista neagră – la urma urmei, era mama ei. Nici nu știi ce se paote întâmpla… O dată pe lună, ea și Simion îi cumpărau mâncare și medicamente. Și asta a fost tot…
Ecaterina îi spuse:
– Ești prea blândă cu ea, Maria, după cum te-a tratat…
– Dar eu nu sunt ea. Și copiii mei cresc. Dacă greșesc, vor proceda la fel cu mine? În schimb te am pe tine, pe mama Olga, pe tata… O familie. Iar ea e singură. Nu o pot lăsa singură. Nu e uman. E rău… Nu vreau să fiu ca ea.
– Ea nu a greșit, ea te-a trădat…
– Știu că a făcut-o. Dar eu nu pot proceda altfel. Mi-e mai ușor să trăiesc așa…
Artur și tanti Olga clătinară din cap. Dar ce poți să faci – suflet bun…
Lecția pe care o poți însuși:
Chiar dacă ai crescut într-o familie unde ai fost forțată să fii adult prea devreme, poți totuși să-ți construiești o viață sănătoasă și o familie adevărată, diferită de cea pe care ai primit-o. Durerea din copilărie nu dispare complet, dar devine combustibil pentru independență și pentru a nu repeta greșelile părinților tăi.
Morala poveștii:
- Responsabilitatea excesivă impusă unui copil nu îl face mai puternic – îl obligă să supraviețuiască.
- Un părinte care îți alege partenerul în detrimentul propriului copil va repeta alegerea de fiecare dată când va trebui să aleagă din nou.
- Poți fi o fiică bună fără să-ți distrugi propria viață ca să „repari” greșelile mamei tale.