– Domnule Vadim, avem mare nevoie de dumneavoastră! Urgent! Înțeleg că mai aveți o săptămână de concediu, dar noi chiar nu putem face față! Telefonul doamnei Ionaș este indisponibil, iar domnul Pasat a demisionat deja! Sunteți ultima noastră speranță, domnule Vadim, – asistenta aproape că plângea în telefon.
– Vă rog, salvați-ne…
– Ce s-a întâmplat, că nu-nțeleg nimic? – era nedumerit Vadim, principalul chirurg al clinicii.
– Doamna Adelina a spus că este urgent! Ni s-a adus fată în stare gravă, numărătoarea merge pe ore…
– Voi fi acolo în curând. Pregătiți sala de operație! – a mormăit el și a închis apelul…
– M-au alungat în concediu, iar acum au nevoie urgentă de mine, – a mormăit bărbatul, mergând la serviciu…
Iarăși a sunat telefonul neașteptat, iar de data aceasta era logodnica lui, Eliza… Se întâlneau de mai bine de un an, iar Vadim plănuia să o ceară de soție pe fată în viitorul apropiat… Dar, la drept vorbind, cumpărase inelul cu aproape două luni în urmă, însă ceva în interior îi spunea să aștepte. Să nu se grăbească… Și aceasta trebuia să se întâmple astăzi – de ziua de naștere a Elizei… Seara, el trebuia să fie la restaurantul unde fata avea organizată o petrecere…
– Da, Eliza, – răspunse Vadim, după o mică șovăială.
– Salut, dragul meu. Ce mai faci? Planurile tale pentru diseară mai sunt valabile? Te aștept…
– Bineînțeles, iubirea mea. Totul conform înțelegerii.
– Poate vii la mine? – a propus fata.
– Iar deseară vom merge împreună la restaurant…
– Nu, Eliza. Eu nu pot. Am fost chemat la muncă. A intervenit ceva la serviciu.
– Și? – În vocea fetei se simte o notă nervoasă. – Ești în concediu, ce vor de la tine? Sper că le-ai spus că nu poți veni? Ești ocupat azi!
– Eliza, eu nu sunt un puști și voi decide totul singur. Dacă am spus că voi fi la petrecerea de ziua ta, atunci voi fi acolo! Nu cred că este ceva serios…
– Dacă nu vii la sărbătoarea mea, nu te voi ierta niciodată! – a strigat ea în receptor, și a închis apelul…
Vadim s-a uitat lung la telefon, apoi, amintindu-și, a luat cheile și s-a dus la mașină… Pe Vadim Popescu îl numeau chirurg de la Dumnezeu. El era cel mai bun specialist din regiune. Era iubit, respectat în echipă…
– De asemenea, este prietenos și politicos, – îl lăudau asistentele medicale…
– Nici un pic de aroganță, e un om foarte bun…
– Da, și nu refuza niciodată să ajute, – spuneau colegii săi… Nu ar fi trecut niciodată pe lângă nenorocirea altcuiva. Întreaga viață a lui Vadim a fost dedicată meseriei sale preferate… Turele nocturne nu erau un lucru neobișnuit pentru el. Ce-i drept, superiorii săi înțelegeau că unui specialist de un asemenea nivel, o odihnă normală este pur și simplu necesară…
Chiar și în concediu a trebuit să îl oblige să meargă aproape cu forța. Avea tendința să rămână la serviciu cât mai mult timp posibil, pentru că acasă nu-l aștepta nimeni… Popescu era însărcinat cu cea mai complexă operațiune. La el căutau să ajungă din diferite regiuni ale țării. Toată lumea știa că pe acest medic se poate conta în totalitate. Întotdeauna și în toate… Nici nu a durat mult să-l caute, ca și cum cel de-al șaselea simț i-ar fi spus doctorului că este nevoie de el…
– Ei bine, ce aveți aici? – a întrebat el, zburând literalmente în clinică.
– Domnule Vadim, slavă Domnului! Doamna Adelina vă așteaptă! Ea o să vă spună totul în detaliu… Popescu nu a șovăit, s-a repezit la biroul medicului șef.
– Adelina, ce-i cu toată agitația asta?
– Oh, Vadim, îți mulțumesc că ai venit atât de repede! Ni s-a adus o fată. E într-o stare foarte gravă. Să mergem, îți spun totul pe drum și te poți uita la analizele ei! Vadim a fost de acord…
– Câți ani are pacienta? – a întrebat el.
– 16. E doar o fată, – a pus-o la curent medicul șef.
– Mergea pe motocicletă cu prietenul ei și a avut un accident. Ceea ce este cel mai interesant – băiatul este viu și nevătămat, a scăpat cu escoriații și vânătăi, iar fata a primit-o din plin… Sunt o mulțime de răni, unele grave. Dar cel mai rău lucru este că fata continuă să spună că vrea să-și ia rămas bun de la mama ei… Din anumite motive, ea nu crede că va supraviețui.
– Sala de operație este pregătită? – a clarificat din nou chirurgul, când medicul șef a tăcut.
– Da, – a dat ea din cap.
– Analize, alergii?
– Nu sunt alergii, analizele sunt în limitele normale, dar dacă în cazul ei așa se poate spune…
– Cine este anestezistul? Irina? Adelina a dat din nou din cap.
– Bine. Și cine este astăzi de gardă?
– Pavel.
– În regulă. Spune-i să comande sânge pentru pacientă. Bine, toată lumea în sala de operație. Chiar acum! Nu mai e timp. Fata are toată viața înainte… Și în câteva secunde, Vadim a privit cu empatie fata blondă întinsă în fața lui… Ea a deschis ochii cu mare dificultate și s-a uitat la doctor… Această privire i-a făcut pielea de găină. Cunoștea acea privire, acei ochi… Dar cum? De unde? Fata nu-i era cunoscută…
– Mama, – a șoptit fata slab.
– Au sunat-o pe mama? Vine și ea? Doctorul dădu din cap în tăcere…
– Vreau să reușesc să-mi iau rămas bun de la ea, – continua să șoptească pacienta, iar din colțul ochilor îi curgeau șuvoaie subțiri de lacrimi…
– Cred că nu e nevoie să te grăbești, – o liniști doctorul…
– Am vreo șansă? Voi supraviețui? – se uită ea din nou la el și din nou un fior străbătu coloana vertebrală a doctorului… Privirea ei îl pătrundea pe bărbat.
– Crede-mă, vom dansa la nunta ta, – spuse chirurgul zâmbind, apoi se întoarse spre anestezist și îi porunci:
– Irina, începem! Mai repede! În timpul operației, chirurgul s-a surprins involuntar gândindu-se că această fată îi amintește de cineva. De cineva foarte cunoscut. Dar nu reușea să-și amintească de ce această fată necunoscută, pare atât de apropiată, provocându-i emoție și teama de a o pierde, și dorința de a o proteja chiar cu prețul propriei vieți…
– Un lucru pe care nu-l înțeleg este de ce ea a decis că nu va supraviețui? – se gândea el.
– Cine i-a insuflat că nu mai are mult de trăit? Să-i spună asta unui copil. Ce fel de oameni… Dacă aflu cine a făcut-o, n-o să-mi pară rău! Aceștia nu sunt medici. Nici măcar nu-mi găsesc cuvintele, – se indigna chirurgul.
– Era imposibil să o spună cu tact? Și de ce să spui așa ceva? Ar fi mai bine pentru toată lumea să păstreze tăcerea…
Operația a durat 5 ore. Fata a fost transferată la terapie intensivă, iar Vadim și-a privit telefonul mobil, și s-a îngrozit… 23 de apeluri pierdute de la Eliza, iar acest fapt nu era de bun augur… A uitat complet de banchet și de ziua de naștere. Nici măcar nu s-a gândit că ar fi trebuit să-și avertizeze iubita că nu va fi acolo, și nici măcar să nu-l aștepte… Iar în fața ochilor îi stătea încă imaginea acelei fetițe fragile, cu părul blond, tandră, vulnerabilă și atât de neînțeles de familiară… Acum ea zace inconștientă la terapie intensivă, iar să delege operația, să încredințeze viața copilului altcuiva, chirurgul nu putea… Înțelegea cu inima lui, este cazul lui și numai al lui…
Era deja trecut de miezul nopții când medicul a ajuns în sfârșit acasă. Vadim a căzut instantaneu în vis, nimeni nu a sunat, nu s-a deranjat…
– Deci pacienta era bine. Abia trezit, medicul s-a dus să vadă cum se simte fata… Aruncând o privire la telefonul său, Vadim a observat mesaje de la Eliza… – Munca va fi întotdeauna principalul lucru pentru tine. Eu nu mai pot continua așa. Adio! Cuvintele, dintr-un motiv oarecare, nu i-au provocat lui Vadim nicio altă emoție în afară de ușurare… La drept vorbind, primul interes față de Vadim, l-a arătat atunci Eliza. El nu a vrut să comunice cu ea… Eliza făcea parte dintr-o delegație a administrației locale. În calitate de curator, ea a participat la livrarea de echipamente pentru clinică…
Observând interesul unei femei spectaculoase, Vadim a decis că era timpul să uite trecutul și să întemeieze o familie. Dar, din anumite motive, nu era sigur că relația cu Eliza, este ceea de ce are nevoie… Sunt oameni prea diferiți. Probabil, acesta este motivul pentru care Vadim a amânat cererea în căsătorie în toate modurile posibile… Și acum, nu a existat nici o amărăciune de la despărțire. Dar vestea că pacientul său este mai bine, a provocat bucurie și ușurare… Vadim a ordonat transferul fetei de la secția de terapie intensivă în salon, iar el însuși după ce a luat micul dejun, a mers la clinică…
– Cum te simți? – a întrebat el, luând mâna mică a fetei în a sa.
– Mă doare, – a șoptit ea.
– Foarte tare…
– Nu-i nimic, – a zâmbit chirurgul.
– Corpul este tânăr și sănătos. În curând vei alerga, mai ales cu numele tău – Victoria, câștigătoarea, nu trebuie să disperi deloc… Îmi amintesc că ieri voiai să-ți iei rămas bun de la mama ta și te-am avertizat să nu te grăbești… Îți voi prescrie medicamente, dar, desigur, va trebui să ai răbdare. Și da, gata cu riscurile. Chiar dacă ai cu tine un adevărat as, eu în locul tău aș uita de cursele cu motociclete…
Victoria a zâmbit și și-a acoperit ochii. Era încă prea slăbită…
– Odihnește-te, fetițo. Prinde puteri, iar eu mă voi întoarce mai târziu…
Ieșind din salon, Vadim s-a dus la cabinetul medicului-șef.
– Victoria a supraviețuit. Mama ei nu va trebui să treacă printr-o mare suferință. Iar apoi fata se va pune din nou pe picioare. Și chiar dacă va dori, va putea să meargă din nou pe motocicletă… Deși despre aceasta din urmă, cu siguranță o voi mai avertiza de câteva ori, – se gândea bărbatul pe drum, când cineva l-a apucat brusc de mână și a început să o scuture…
– Vă mulțumesc, domnule Vadim! Nu aș fi putut să o fac singur!
– Pavel, m-ai speriat, – râse Vadim, văzând în fața lui medicul de gardă din acea zi, când la spital au adus-o pe Victoria…
– Nu ar trebui să crezi asta despre tine. Ai fi făcut totul bine, poți s-o faci…
– Cum se simte ea? – a întrebat Pavel.
– E bine, dar îi voi prescrie un tratament și cred că fata își va reveni foarte repede. Mai ales că am auzit că mama ei a venit să o vadă. Numai că atunci când am fost în salon, nu am văzut pe nimeni prin preajmă…
– Da, ea a fost, – a confirmat Pavel.
– S-a dus să se pună în ordine după o noapte nedormită. Cu greu am putut să o convingem… Femeia nu închisese un ochi toată noaptea, stând lângă patul fiicei sale. Aproape că mi-a explodat inima de milă.
– Dar, slavă Domnului, totul a rămas în urmă, – Vadim l-a bătut pe Pavel pe umăr…
– Apropo, nu știi dacă doamna Adelina este pe loc?
– Ea e-n cabinetul său, – spuse tânărul doctor.
– Tocmai vin de la ea.
– Minunat, atunci o să fug, ca să nu plece nicăieri…
Cu Adelina, Vadim a studiat împreună. Un student modest, cu un viitor strălucit, și singura fiică a unui profesor, înnebunită după medicină, au găsit imediat limbă comună… Adelina a fost cea care l-a prezentat pe colegul de facultate tatălui ei… Profesorul Florea a apreciat potențialul tânărului și l-a ajutat să obțină un loc de muncă la catedra unde a predat el însuși… Popescu își făcea studiile și muncea. Vadim se pregătea pentru apărarea diplomei și i s-a promis o mare carieră științifică, dar subit domnul Florea s-a stins din viață… În locul lui a venit un om dintr-o cu totul altă direcție. Nu era interesat de cercetare, conformitate și verificări de siguranță. El a declarat imediat că principalul lucru era profitul… Relațiile cu un tip ambițios și talentat, un asemenea șef nu au dat rezultate din primele zile…
Rotaru, noul șef, nu se înțelegea cu fiica fostului șef al departamentului. Dar el încă se temea să o rănească, așa că și-a descărcat toată frustrarea pe Vadim… Și următoarea surpriză pentru conducerea universității a fost că departamentul a părăsit simultan doi dintre cei mai străluciți angajați… Împreună cu Vadim, Adelina a demisionat și ea… Nu a trebuit să stea mult timp fără serviciu. Prietenei i s-a oferit postul de medic-șef la o clinică din centrul raional, nu departe de orașul natal… Ea a acceptat și l-a convins pe Vadim să vină cu ea. Cei doi au ajuns să lucreze împreună. S-au ocupat împreună de aranjamente… Cu bucurie, Adelina privea cum studenții de ieri, în loc de o carieră științifică, se descurcau în practică, fiind din ce în ce mai fascinați de chirurgie… Și iată că a venit recunoașterea. Acum numele lui Vadim nu mai era cunoscut doar în localitatea lor. Faima unui specialist excelent a răsunat mult dincolo de raionul lor…
– Adelina, îmi permiți? – bătând la ușă, s-a ivit în biroul medicului șef Vadim.
– Desigur, – a zâmbit ea și, lăsând deoparte hârtiile pe care le studia înainte de sosirea lui, a întrebat:
– Cum se simte fata?
– Bine. Ascultă, știi, mă întreb de ce a fost adusă la noi? De ce nu a fost trimisă la spital?
– Păi, iubitul ei a insistat, – a spus Adelina și s-a uitat nedumerită la bărbat. Însă el nu i-a dat nicio atenție…
– Tot nu înțeleg, – mormăi el.
– Dar iată eu înțeleg o mulțime de lucruri, – a chicotit Adelina, – doar că nu le știi pe toate. Prietenul ei este fiul nu ultimului om de știință. Iar acest tată nu o place deloc pe pacienta noastră. Și iată că s-a ivit această oportunitate…
Tata a fost la locul accidentului. El a fost primul acolo. Striga că fata va fi o legumă. Nu se va mai ridica după asta. Și în genere, ce rost are să te ocupi de ea? Legumele nu trăiesc mult, îți imaginezi?
– Deci iată de unde i-au venit gândurile astea! – mormăia Vadim în sinea lui… Adelina nu i-a auzit vorbele și a continuat.
– Și acum cel mai interesant lucru. Și Vadim s-a uitat imediat la ea.
– Numele prietenului fetei este Iurie Rotaru. Numele de familie nu-ți spune nimic?
– Adică vrei să spui…, – a început să spună Vadim, dar femeia i-a luat-o înainte.
– Exact, Rotaru Igor – cel cu pricina.
– Ce tip sinistru e ăsta? Bine, ne-a făcut o porcărie la vremea lui. Noi suntem străini pentru el. Și eram în calea lui. Nu ne-a cruțat atunci, dar ăsta e propriul lui fiu… Deci a reușit să-i facă rău și lui? – s-a mirat Vadim… Popescu a decis, înainte de a pleca acasă, să verifice cum se simte Victoria. Și ajungând lângă salon și deschizând ușa, bărbatul s-a făcut palid când a văzut cine stătea la patul ei. Pur și simplu nu putea fi… Inima lui era gata să-i sară din piept… A închis imediat ușile, s-a dus repede în biroul său. Trebuia să-și revină urgent în fire. Dar acum înțelegea foarte bine de ce ochii Victoriei îi erau atât de familiari… Aceștia erau ochii mamei sale, ai Anastasiei. A iubitei lui Anastasia, care a fost cea mai mare iubire a lui și, în același timp, cea mai amară dezamăgire din viața lui…
S-au cunoscut în timpul studenției. Apoi Vadim, cu mare dificultate, a reușit să obțină un bilet la producție, pe care a visat mult timp să o vadă… Acolo a întâlnit-o pentru prima dată pe Anastasia. Faptul că ea este o actriță novice, și în plus fiica unui oficial de rang înalt, Vadim pe atunci nu știa… Fata i-a plăcut imediat. De la prăjitură în cantină, Anastasia s-a refuzat, spunând că stă la dietă.
– Ce fel de dietă poate exista? – s-a mirat băiatul, – De ce ai nevoie de ea?
– Pentru rol. Nu am voie să mă îngraș un gram. Doar un pic și gata, costumul va deveni prea mic, și vor lua pe alta în locul meu… Vadim a zâmbit, dar nu a insistat… Din momentul în care s-au cunoscut, tinerii nu s-au mai despărțit. Împreună își petreceau tot timpul liber, plănuiau cum vor trăi după nuntă. Dar brusc, Anastasia a dispărut. Ea pur și simplu a încetat să iasă în contact, iar apoi a dispărut…
Mai târziu Vadim a reușit să afle că fata s-a mutat la capitală, la o rudă. Să avertizeze despre plecare pe iubitului ei, nu a considerat necesar… Vadim a fost sigur că motivul a fost că familia iubitei sale, nu a vrut să accepte un student fără bani. El a presupus că tatăl fetei a găsit un alt candidat pentru fiica sa. Din punctul său de vedere, mai potrivit… Dar Vadim o iubea atât de mult pe Anastasia, încât nici măcar nu-și putea imagina o altă fată lângă el, chiar și în viitorul îndepărtat… A încercat să-și vadă iubita cel puțin pe ecran. A încercat să se uite la toate filmele, ale căror eroine semănau măcar puțin cu ea… Dar totul a fost în zadar. Nici un nume familiar în titluri, nici un chip drag pe ecran așa și nu a fost…
În ciuda pierderii, tânărul a absolvit Institutul fiind cel mai bun din curs, iar durerea și-a înecat-o în muncă și studii… Apoi a realizat că va lucra în cea mai bună clinică, sau va face o carieră strălucită în știință… Avea toate șansele să-și împlinească visul. Timp de mulți ani i s-a părut că iat-o, iat-o pe Anastasia lui mergând pe stradă… Dar când se apropia de ea, mirajul se risipea. Și acum ea era la câțiva metri de el. Dar în același timp încă inaccesibilă… Însă la fel de frumoasă și elegantă ca întotdeauna… El nu știa, îl va recunoaște ea oare? Va dori ea să comunice cu el? Dar hotărând că acum femeia nu avea altă preocupare mai importantă, Vadim a decis să meargă acasă, iar pe Victoria să o viziteze mâine…
Până acasă, bărbatul a mers încet. Pe lângă faptul că ziua nu a fost ușoară, a trebuit să se întoarcă la trecutul care devenise atât de îndepărtat… Medicul se pregătea să ia cina, când i-a sunat telefonul… Apelurile târzii nu-l mai surprindeau demult pe medic, dar auzind vocea apelantului, Vadim a fost foarte surprins…
– Bună seara, Vadim, – se auzi din receptor vocea Anastasiei.
– Știu, tu ai salvat-o pe Victoria. Dacă nu erai tu, ea nu ar fi fost în viață acum…
– Anastasia abia putea vorbi.
– Calmează-te, Anastasia, – a spus Vadim afectuos.
– Totul e în trecut… El spunea mereu asta când o liniștea pe fată înainte, în acel trecut fericit…
– Foarte greu am obținut numărul tău, – a mărturisit femeia.
– Aș vrea să ne întâlnim, e posibil? Trebuie să vorbim…
Și iată-i stând în cafeneaua spitalului. Anastasia îi mulțumește lui Vadim pentru că i-a salvat fiica, apoi povestește cum a șoptit în secret că mireasa l-a părăsit pe Vadim aproape imediat după finalizarea intervenției dificile…
– Dar asta de unde o știi? – întrebă Vadim.
– Ei bine, asistentele medicale știu multe, – a zâmbit femeia.
– Spune-mi mai bine, cum ai trăit când ai plecat? Și cel mai important, de ce m-ai lăsat așa, fără explicații?
– Întreab-o pe mama ta, – a suspinat femeia.
– Dar ea e moartă de vreo șase ani.
– Îmi pare rău, nu am știut. Atunci pot să-ți spun. Am dreptul… Ea este cea care m-a chemat să vorbească cu mine. Mi-a spus că abia te-a pus pe picioare, iar acum o părăsești pentru că te-ai hotărât să te căsătorești… Iar ea nu poate trăi fără tine… Mama ta m-a implorat să te las ei, pentru că altminteri va face orice să ne despartă, – a spus Anastsia încet.
– Toate drumurile erau deschise pentru mine, – a spus ea. Și tu vei încerca să te integrezi. Ești mândru, și vei ajunge să-ți abandonezi talentul și să-ți distrugi întreaga viață…
– Și tu ai crezut-o? – a întrebat Vadim liniștit.
– Nu, dar atunci eram deja însărcinată cu Victoria. Nu trebuia să mă îngrijorez…
– Ce ai spus? – Vadim a tresărit.
– Se dovedește că Victoria este a mea…
– Da, Vadim. Este fiica ta…
– Dar dacă aș ști, nu aș fi putut opera…
– Și cui i-ai încredința copilul tău? Exact, nimănui. Deci, totul s-a făcut corect…
Nu au ieșit din cafenea multă vreme. Vadim se temea să întrebe dacă Anastasia era singură sau are un ales? Apoi femeia însăși i-a spus bărbatului că a decis să nu-și lege viața cu nimeni și să trăiască de dragul fiicei sale… Da, și ea nu a văzut rostul de a căuta același sentiment puternic și luminos pe care îl avea cu Vadim…
La rândul său, chirurgul a recunoscut cu jenă că fotografia Anastasiei este păstrată în camera sa. Privind fotografia, el îi vorbește mental cu ea… Acum medicul o ținea din nou de mână pe Anastasia, apăsându-i palma pe inimă…
– Dacă ai ști Vadim, cât de mult mi-ai lipsit în toți acești ani, – a expirat femeia… Multă vreme cei doi nu au părăsit încăperea goală, fiind incapabili să-și desprindă brațele…
Lecția pe care o poți însuși:
Când ești pus în situația de a alege între datorie și viața personală, adevăratul caracter iese la iveală. Uneori, cea mai grea decizie este și cea mai corectă, chiar dacă în acel moment pare că pierzi totul.
Morala poveștii:
- Responsabilitatea profesională adevărată nu se negociază, chiar dacă prețul este personal.
- Trecutul nu dispare niciodată complet – el revine exact când te aștepți mai puțin.
- Unele întâlniri aparent întâmplătoare pot schimba traiectoria a mai multor vieți în același timp.