Copilăria fericită a lui Nicușor s-a încheiat la vârsta de cinci ani. Într-o zi, părinții lui nu au venit să-l ia de la grădiniță. Toți copiii fuseseră deja luați, iar băiatul stătea la masă desenându-se pe el, pe mama și pe tata… Educatoarea s-a uitat la el și, dintr-un motiv oarecare, a continuat să-și șteargă obrajii. Apoi s-a apropiat de el, l-a luat în brațe, l-a strâns puternic la ea și i-a spus:
– Orice s-ar întâmpla, nu trebuie să-ți fie frică, Nicușor. Trebuie să fii puternic acum. M-ai înțeles? Mă înțelegi, puiule?
– Vreau să merg la mama, – a spus el drept răspuns…
– Acuș vor veni nenea și tanti. Vei merge cu ei, Nicușor. Acolo vor fi mulți alți copii, doar să nu plângi. Totul se va îmbunătăți, totul va fi bine… Și ea și-a lipit fața umedă de el. Apoi l-au luat de mână și l-au dus la mașină…
La întrebarea: – Când va fi dat mamei sale, – i s-a spus că mama și tata sunt departe și nu pot veni după el astăzi… Nicolae a fost pus într-o cameră comună cu băieți ca el. Dar părinții lui nu au venit nici mâine, nici poimâine… Băiatul era foarte îngrijorat și plângea noaptea, din cauza asta și a îngrijorărilor a făcut febră… Și doar tanti în halat alb a vorbit serios cu el după ce și-a revenit. Ea i-a spus că părinții lui sunt acum foarte departe, în cer. Și nu pot coborî de acolo. Dar ei sunt mereu alături de el, îl veghează, știu totul despre el și de aceea ar trebui să se poarte bine și să nu se îmbolnăvească, pentru ca ei să nu se supere… Dar Nicolae nu a crezut. S-a uitat la cer și nu a văzut pe nimeni acolo, decât păsări și nori. A decis să își găsească părinții cu orice preț…
Mai întâi a explorat cu atenție curtea în timpul plimbărilor sale. În cele din urmă a găsit o mică gaură în spatele unui tufiș. Barele de fier ale gardului erau îndoite acolo. Însă nu a putut pătrunde decât până la jumătate. Așa că băiatul a început să sape… Încet-încet lucrarea avansa, pământul era moale, cu nisip. Și în curând în partea de jos, unde distanța dintre bare era cea mai mare, s-a format un gol…
Nicușor a trecut prin el și s-a trezit în sălbăticie. A fugit cât de repede a putut departe de orfelinatul său urât, așa cum păreau să-i spună ceilalți băieți. Dar nu cunoștea orașul și curând s-a rătăcit… Băiețelul trebuia să își găsească casa, însă toate casele erau la fel. Și nu-și putea aminti adresa. În plus, îi era teamă să se apropie de adulți, pentru că aceștia l-ar fi adus înapoi… Și deodată a văzut pe trecerea de pietoni o femeie care semăna cu mama lui. Avea aceeași rochie cu buline, un coc îngrijit de păr blond pe cap…
– Mamă! – a alergat Nicușor după ea. Dar ea nu l-a auzit și nici măcar nu s-a întors.
– Mamă! – se agăță băiatul de femeie, după ce o ajunsese din urmă… Femeia se întoarse, se aplecă și se uită la el cu atenție… Nu, aceasta nu era mama lui… Nina s-a îndrăgostit la 20 de ani și definitiv… Cu Victor s-au dovedit a fi un cuplu frumos. S-au întâlnit întâmplător, pe un ring de dans de vară. Băiatul s-a apropiat de ea și, stânjenit, a invitat-o la un dans lent… Au discutat ușor. Iar el nu a mai lăsat-o pe fată, s-a dus să o conducă acasă… S-au întâlnit pentru o scurtă perioadă de timp și s-au căsătorit trei luni mai târziu.
Au trăit suflet la suflet… Însă trei ani mai târziu, Nina și-a dat seama că nu poate avea copii… Soțul ei nu putea accepta acest lucru, iar ea a continuat examinările și tratamentele interminabile în sanatorii… În cele din urmă, soții au acceptat faptul că nu vor avea un copil al lor. Iar Victor i-a spus odată Ninei că ar fi posibil să ia un copil de la orfelinat. Dar femeia și-a iubit soțul atât de mult încât i-a propus divorțul.
La urma urmei, ea și-a dat seama că el își dorea propriul copil, iar această propunere a fost doar pentru a o susține… În curând vor împlini treizeci de ani, sunt încă tineri. Victor se va căsători cu altcineva care îl poate face fericit. Iar ea va trăi cumva singură… Însă Victor nu a fost de acord cu Nina. I-a spus că nu o va părăsi niciodată. Și atunci ea a inventat un plan viclean… I-a mărturisit soțului ei că nu îl mai iubea de mult timp și că avea un alt bărbat…
Victor a refuzat să o creadă. Își cunoștea soția, înțelegea perfect că ea nu putea merge până la trădare… În noaptea următoare, ea nu a venit. A venit acasă dimineața. Mirosea a vin și a parfum bărbătesc. Când soțul ei a întrebat-o ce se întâmplă, ea a spus un singur lucru – că are un amant… Lucrurile au continuat așa timp de o lună. Nina ba era acasă, ba venea dimineața. Ea nu-i mai zâmbea, arătând cât de mult devenise indiferentă față de el. Și Victor a fost de acord cu divorțul… Când Nicușor a strigat-o pe Nina, ea divorțase deja de două luni. Nu se simțea prea bine, îi era foarte dor de soțul ei și era îngrijorată de starea lui. Ea încă îl iubea. Și credea sincer că a făcut ceea ce trebuia lăsându-și iubitul să plece… Iar aici un băiat ciudat a numit-o mamă – inima Ninei i-a sărit din piept…
– Ce s-a întâmplat, băiete? Te-ai rătăcit? – a întrebat ea cu afecțiune.
– Îi caut pe mama și pe tata. Mi s-a spus că sunt în cer. Dar eu nu cred, – s-a plâns Nicușor… – Să mergem, eu locuiesc nu departe. O să te servesc cu niște prăjituri delicioase, vrei? – femeia l-a luat pe băiat de mână și au plecat…
Lui Nicușor nu i-a fost teamă să meargă cu ea. Iar când femeia i-a vorbit despre mâncare, el și-a dat seama cât de înfometat îi era… Acasă, băiețelul a devorat prăjiturile pe care Nina le cumpărase pe drum. Le servea cu ceai aromat. Și cum a putut mai bine, i-a povestit Ninei ce i s-a întâmplat lui… Era evident că nu mai mâncase dulciuri de mult timp. Se pare că dulciurile îi fuseseră luate de băieți mai mari… De asemenea, aceștia îi spuneau pe nume și uneori îi dădeau palme dureroase. Acolo nu le plac copiii domestici. Așa îl numeau băieții… Și de îndată ce le spunea că părinții lui vor veni după el, aceștia îl înjurau și îl loveau. Iar uneori îl închideau într-un dulap întunecat, ca să-l învețe minte…
Ninei îi era foarte milă de băiat. La urma urmei, băiatul nu este vinovat de nimic. Stă în fața ei și e atât de blând, de amabil… Iar acolo va deveni la fel de supărat pe lume ca acei băieți care l-au bătut… Și fără să se aștepte la asta din partea ei, a întrebat:
– Vrei să te iau cu mine, Nicușor, și să locuim împreună? Iar când vei crește mare, vei înțelege totul. Și într-o zi îți vei întâlni părinții. Dar aceasta nu va fi curând… Nicușor a fost de acord. A dat din cap și a îmbrățișat-o pe tanti pe care nu o cunoștea. Dar oare o tanti rea ar fi atât de afectuoasă? Și avea ochii blânzi, ce-i drept, un pic triști… Iar când el a fost de acord, ochii ei au devenit un pic mai veseli și un zâmbet a apărut. Un zâmbet la fel ca al mamei lui…
– Nu-ți fie frică, Nicolae. Dar va trebui să te întorci… Băiatul s-a îndepărtat de ea. El a crezut-o. A crezut că va rămâne aici.
– Vezi tu, așa e legea. Nu pot să iau copilul altcuiva și să-l păstrez. Noi vom face totul corect. Și voi încerca să o fac repede. Iar tu trebuie să fii cuminte și să nu mai fugi din nou… Nina a sunat la orfelinat și a raportat descoperirea. Ea însăși l-a adus pe băiat, a vorbit cu îngrijitorii pentru a supraveghea mai atent copiii… Îl vizita în fiecare zi. Dar nu l-a putut lua… Sau mai degrabă i s-a spus că șansele sunt mici. Chestia e că ea avea o slujbă, un apartament, dar nu avea soț. Și puțini oameni i-ar da unei femei singure un copil spre adopție…
Pentru prima dată, Nina a regretat că a insistat asupra divorțului. Dar acum nu știa cum să-și recupereze soțul. Și cum ar fi arătat din partea ei? Așa că a decis să organizeze o căsătorie falsă cu colegul ei de serviciu. Acesta divorțase recent și, deși era un afemeiat, era un bun specialist. În plus, va primi și un certificat de la locul de muncă excelent. La urma urmei, lucrează acolo de mult timp și nu pe cea mai joasă poziție…
Ninei i se părea că aceasta este singura opțiune corectă… Anton a șovăit la început, dar apoi a fost de acord, însă cu condiția ca totul să fie plătit. Îi plăcea de Nina de mult timp, acum ea este singură. Și este de acord să ia o cină cu lumânări și cu continuare… Nina a fost foarte jignită de acest lucru, ea continua să-și iubească soțul și nu se imagina cu nimeni altcineva. Și a cerut timp să se gândească la propunerea lui… Dar când s-a dus seara la Nicușor, a observat că avea un ochi vânăt. Așa l-au învățat cei mai în vârstă să nu toarne… Profesorii, în loc să-l ajute pe Nicolae și pe alții ca el, au povestit despre conversația cu Nina… Acum băiatul va trece prin momente grele. Iar ea nu putea lăsa să se întâmple asta. Ar fi vrut să-l ia de mână chiar acum și să-l scoată de aici. Dar nu putea… A doua zi, Nina a fost de acord cu propunerea lui Anton.
Sâmbătă a pregătit cina, s-a îmbrăcat într-o rochie roșie (așa cum dorea Anton), a aprins lumânări și și-a așteptat oaspetele… Îi era foarte amar și dezgustat de sine. Însă Nicușor trebuie să fie salvat, îi promisese… Soneria a sunat, Nina s-a ridicat și a mers greoi până la ușă… Mare i-a fost surpriza când în prag l-a văzut pe fostul ei soț…
– Vreau să vorbesc cu tine, Ninuța. Chestia e că în tot acest timp te-am urmărit. N-am văzut niciodată pe cineva intrând la tine. Sau să pleci din casă așa cum ai făcut-o în ultima lună în care am fost împreună… Dar apoi liftul s-a deschis și Anton a ieșit cu un buchet de flori și șampanie în cealaltă mână.
– Ninuța, iată-mă… Victor s-a înroșit complet, iar pumnii i s-au strâns. Dar s-a întors în tăcere și a coborât repede scările…
– Victor, stai, nu e ceea ce crezi! Lasă-mă să-ți explic totul! – a strigat Nina, încercând să-l ajungă din urmă.
Dar Victor a fost mai rapid. S-a urcat repede în tramvai și a plecat când Nina nici nu ajunsese încă la stație… Ea s-a întors în lacrimi și l-a escortat pe Anton afară. Inima i se frângea, întrebându-se ce se va întâmpla acum cu Nicușor. S-ar putea ca ea să-l fi înșelat pe băiatul care avusese încredere în ea și o așteptase. Iar Nina însăși nu-și putea imagina viața fără el…
Au trecut doi ani. Nicolae stătea mândru la careul festiv printre elevii din clasa întâi. Purta un costum elegant și o cămașă albă, iar în mâini avea un buchet imens de flori pentru profesoara sa… Acesta a fost însoțit la școală de către părinții săi și de sora sa mai mică, Măriuța. Era atât de amuzantă, mereu agitată în brațele tatălui ei. Iar mama purta rochia cu buline preferată a lui Nicușor… Aceștia erau Nina, Victor și un alt copil adoptiv din familia lor… Chestia e că Anton s-a dovedit a nu fi atât de ticălos…
S-a întâlnit cu Victor și i-a explicat totul. Bineînțeles, aproape că a primit-o de la Victor doar pentru modul în care Anton i-a propus Ninei să plătească pentru căsătorie. Dar apoi s-a calmat și a mulțumit… Anton de la acea întâlnire a privit lumea altfel. La urma urmei, el făcuse o faptă bună și, de asemenea, văzuse cât de sincer o iubea Victor pe Nina. Și poate că într-o zi va fi și el așa? Chiar a doua zi, Victor s-a grăbit la locul de muncă al Ninei și a condus-o spre oficiul stării civile, pentru a se înscrie și să-l ia pe Nicușor cât mai repede posibil… Nina s-a învoit de la serviciu, iar când a coborât scările, l-a văzut pe Anton zâmbind… Nina și Victor au continuat să meargă la orfelinat, ducând cadouri și bunătăți copiilor… Au luat-o pe Măriuța imediat ce ea a ajuns acolo.
Victor a fost primul care a văzut-o pe fetiță, a observat cât de mult seamănă cu Nina și nu și-a putut lua ochii de la copil… Iar Nina doar l-a sărutat și s-a agățat strâns de soțul ei iubit…
– Mamă, tată, vă promit că voi învăța sârguincios, – a spus Nicușor liniștit, uitându-se la cer. Nu vă simțiți jigniți de faptul că acum am alți părinți. Îi iubesc foarte mult, dar sunt ceva temporar, până când vă voi putea întâlni pe voi… Știa deja că părinții lui au murit într-un accident rutier. Fusese la mormântul lor. În fiecare duminică însă mergea la Școala de Duminică de la Templu și acum înțelegea ce este raiul! Au mai trecut mulți ani fericiți…
Acum, în familia lor, aniversarea nunții era sărbătorită de două ori pe an. Iar despărțirea lor și-o amintesc râzând. Și de fiecare dată îi mulțumesc lui Nicolae pentru reunirea familiei lor… Iar acesta își îmbrățișează ambii părinți concomitent. La urma urmei, el însuși este deja tată… Victor și Nina locuiesc într-o casă mare la țară. Cum ar putea avea una mică când au atât de mulți nepoți? După Măriuța l-au luat pe Andieș… Și acum, când se adună toată familia, nu este suficient loc la masă…
Însă trei nepoți și trei nepoate nu se grăbesc să stea liniștiți. Ei trebuie să arate totul noii lor surori. Și acum fetele râd că sunt mai multe. Iar Iulia încă se teme, dar îi va trece curând. Asta i-a șoptit Tamia… Și ea este adoptată. Copiii lui Victor și ai Ninei au luat fiecare câte un copil de la orfelinat. Pentru a le oferi căldură și dragoste, așa cum au făcut părinții lor pentru ei…
Lecția pe care o poți însuși:
Chiar și atunci când totul pare pierdut și lumea ți se prăbușește, o singură întâlnire sau o decizie curajoasă poate redeschide uși pe care le credeai închise pentru totdeauna. Curajul de a acționa, combinat cu compasiunea autentică, are puterea să transforme durerea în ceva nou și valoros. Nu subestima niciodată impactul pe care un gest aparent mic îl poate avea asupra vieții altcuiva – și asupra ta.
Morala poveștii:
- Speranța și încăpățânarea de a nu accepta „sfârșitul” pot crea oportunități neașteptate.
- Dragostea adevărată nu este doar sentiment – ea se dovedește prin sacrificii concrete și curaj.
- Uneori, ceea ce pare o coincidență dureroasă este, de fapt, începutul unei reconstrucții mai frumoase.