Cum a demascat fratele escrocul care voia apartamentul

– Mamă, ce ai de gând să faci? Care căsătorie? – se revolta Cristian când a aflat că în familia lor va apărea în curând o altă persoană. Una absolut inutilă și lipsită de sens, după părerea lui fermă… 

– Tocmai te-ai despărțit de tata, cu greu ați împărțit bunurile și acum vrei să aduci pe cineva în apartamentul nostru? Ce nu-ți dă pace? Mai ales că Lenuța crește, iar tu planifici să aduci un străin în casă! Ce, e chiar dragoste până la moarte? Nu se poate fără nuntă? Mai bine gândește-te la Lenuța… Ea suferă atât de mult din cauza despărțirii voastre. Și acum îi aduci imediat un tată nou… Îți poți imagina ce va simți? 

– Ea! Și iară ea! – izbucni Eugenia… – Dar la mine s-a gândit cineva? Sunt încă tânără. Vreau să trăiesc! De ce ar trebui să stau singură? Iar despre Alex să nu îndrăznești să vorbești urât! Nici măcar nu-l cunoști! Este un om minunat. Și voi fi fericită cu el. Iar voi… Tu ești deja adult. Poți să trăiești pe cont propriu… Așa că, dacă nu-ți convine ceva, îți poți închiria o cameră sau un apartament și să te muți. Nimeni nu te ține aici… Ai terminat școala, ai o educație medie. Mi-am îndeplinit datoria de mamă… Poți să te adresezi tatălui tău, la urma urmei. Să-l rogi să te ajute să intri la facultate, căci el e o persoană influentă… Deși, complet insuportabil. Și mie să nu-mi ții predici! Ouăle nu învață găina! Așa că, gata cu subiectul! 

Peste o săptămână, Alex se mută la noi… Am depus deja cererea la oficiul stării civile. Și de la voi, de la tine și de la Lenuța, aștept să vă purtați decent! Să nu îndrăzniți să mă faceți de rușine în fața bărbatului meu iubit! Lenuța, la fel ca și Cristian, nu era încântată de apariția tatălui vitreg. Deși era încă mică în comparație cu fratele ei, înțelegea deja multe… Pentru fetiță, divorțul părinților a fost o adevărată lovitură. Nu cu mult timp în urmă, avea o familie completă și demnă… Acum, a rămas doar mama – o femeie furioasă, care considera întreaga lume vinovată pentru faptul că viața ei personală nu a funcționat… 

Din exterior, căsnicia ei cu Pavel părea ideală. Și doar copiii știau ce se întâmpla, de fapt, în ultima vreme în familie… Nu se putea ascunde nimic de ei… Eugenia se certa constant cu soțul pentru orice motiv. Orice cuvânt, orice frază, orice lucru putea provoca un alt scandal serios în familie… În ultimii ani, Cristian și Lenuța trăiau ca pe un butoi cu pulbere. Și dacă tânărul înțelegea că părinții lui se vor despărți curând, pentru fetiță separarea lor a fost o adevărată tragedie… 

– Poate că se vor împăca,. – suspina Lenuța când tatăl și-a strâns lucrurile și s-a mutat să trăiască cu altă familie… 

– De ce a plecat? Da, el și mama se certau, dar toți mai au certuri. Suntem totuși o familie…

– Din păcate, nu mai suntem, – oftă greu Cristian… 

– Și va trebui să ne obișnuim cu asta. Nu-ți face griji, cu timpul, te vei obișnui… Vom locui cu mama, și îl vom vedea pe tata în weekenduri… Multe familii se destramă. Și a noastră, din păcate, nu e o excepție… Dar tata va păstra legătura cu noi… 

Cât de mult ar fi vrut Lenuța să fie așa. Însă Pavel nu era dornic să-și vadă copiii din prima căsătorie… Mai ales că Cristian era deja major. Și bărbatul nici măcar nu-i datora pensie alimentară… Banii pentru întreținerea Lenuței, Pavel îi transfera pe cardul Eugeniei. Iar când fiul a început să-l întrebe despre întâlniri, acesta a încercat să evite subiectul… 

– Mă voi gândi, – a răspuns Pavel vag, când Cristian l-a întrebat dacă vrea să o vadă pe fiica lui… 

– Fiule, ești deja mare, și trebuie să înțelegi – acum am o nouă familie… Și în această familie voi avea în curând un alt copil. Desigur, nu vă voi uita… Dar, ca să-ți explic mai blând… În general, soția mea nouă nu vrea ecouri din trecut… Sper că înțelegi ce vreau să spun… 

– Înțeleg… – oftă greu Cristian… 

– Deci, mai simplu spus, eu și Lenuța nu mai contăm pentru tine… Ei bine. În regulă… Voi încerca cumva să-i explic totul surorii mele… Și îți doresc noroc, în noua ta familie, tată… 

Cristian era foarte supărat pe tatăl său. Iar Lenuța nu înțelegea de ce Pavel a încetat să mai vorbească cu ei… 

– Ce, nu ne mai iubește? – întreba ea constant… 

– Cristian, ce se întâmplă? Tânărul nu găsea cuvintele potrivite pentru a-i explica totul surorii. Spera că ea va înțelege singură cu timpul… Dar Lenuța continua să-i sune tatăl și să-l întrebe când vor merge la plimbare, la cafenea sau la cinema. Și asta a continuat până când Pavel a găsit curajul să-i spună fiicei tot adevărul… Toată ziua după acea conversație, Lenuța a plâns în camera ei. Nu putea să creadă că tatăl ei a părăsit-o și a trădat-o… 

– Ei bine, ce faci, surioară? – o consola Cristian cum putea… 

– Nu plânge. Totul se va aranja… Mă ai pe mine. Și, spre deosebire de tata, eu nu te voi trăda niciodată… Nu-ți face griji așa. Totul va fi bine… Vom trăi și fără el. La naiba cu el… Hai să-ți comand o pizza… Cu mare greutate, Cristian a reușit să o scoată pe Lenuța din depresie. Iar acum mama lor…

– De ce la naiba îi trebuie să-și aranjeze viața personală? – se revolta el… 

– Și, mai ales, cu cine? Cristian înțelegea foarte bine ce fel de om era Alexandru. Nici nu trebuia să discute cu el ca să-și dea seama… Mama mergea la întâlniri cu o expresie pe față care spunea totul: viitorul lor tată vitreg era un escroc de toată frumusețea. Cristian nu avea nicio îndoială în această privință… Băiatul era foarte perspicace, și a observat că, în zilele în care Eugenia se întâlnea cu Alexandru, nici măcar pâine nu cumpăra pentru casă… De obicei, asta se întâmpla în zilele de avans sau salariu, iar după acele întâlniri, banii din familie dispăreau inexplicabil… 

– Cavalerul tău lucrează măcar? – o întreba Cristian de fiecare dată când mama lui se întorcea de la o altă întâlnire… 

– Lenuța are nevoie de manuale pentru școală. Dacă nu mă înșel, ieri ai primit salariul. Și ce s-a întâmplat? Iar nu mai sunt bani? 

– Și de ce îți permiți să-mi faci reproșuri? – s-a înfuriat Eugenia… 

– Cum vorbești tu așa cu mama ta? Viața mea personală nu e treaba ta, deloc! Manualele Lenuței le voi cumpăra din avans. Sunt deja incluse în buget, nu te îngrijora… Și poți să contribui și tu, căci și tu lucrezi… Cine va plăti serviciile comunale? Eu să vă întrețin singură pe voi doi? Mai ales pe tine – un bărbat mare și sănătos, dar leneș? 

– Bine, plătesc eu luna asta serviciile, – a promis Cristian și s-a ținut de cuvânt. Dar a avertizat-o pe mama sa că, după ce Alexandru se mută la ei, nu mai plătește nimic… 

– Bărbatul acela să-și plătească singur, dacă e atât de mare! – i-a spus el ferm… 

– Eu voi cumpăra mâncare pentru mine și pentru Lenuța, dar dacă el îndrăznește să se atingă de ea, îl dau afară de nu se vede! Sper că m-ai înțeles! Intuiția lui Cristian nu l-a înșelat. Tatăl vitreg s-a dovedit a fi exact ceea ce el își imaginase – un om de nimic… 

De îndată ce s-a mutat la Eugenia, Alexandru și-a pierdut slujba. Sau, cel puțin asta era scuza lui – că fusese concediat. Însă Cristian nu credea o iotă din asta… 

– Ți-ai agățat de gât un trântor! – exclama băiatul cu dispreț, fără să rateze ocazia de a-l insulta pe Alexandru… 

– Ce mănânci acolo, domnule Alexandru? Cine plătește pentru mâncarea aia? Mama mea? Ea se scoală cu noaptea în cap ca să plece la muncă, iar tu stai toată ziua pe canapea! Ai viață bună! Ce să zic, un exemplu demn de urmat. Cum să-ți lipești fundul de o femeie și să stai pe banii ei! Alexandru nu avea curajul să intre într-un conflict direct cu Cristian, așa că se prefăcea că nu aude. Sperase că băiatul va pleca din apartament. Era totuși un bărbat adult, sigur își va găsi o prietenă și nu o va aduce aici… Dar timpul trecea, iar Cristian nu avea de gând să plece nicăieri. Nu putea să-și lase sora sub același acoperiș cu un asemenea individ…

Lenuța nici nu voia să audă de plecarea fratelui ei. Când Cristian abia se angajase, ea a adus timid subiectul în discuție: 

– Probabil că îți vei închiria o cameră sau un apartament acum, – a spus ea tristă… 

– Tu ai bani, iar eu voi rămâne aici… Cu mama și Alexandru, până fac 18 ani. Mai am atât de mult de așteptat până la libertate… Dacă aș putea, aș pleca chiar acum din nebunia asta. Mama și-a pierdut mințile de tot… 

– Nu mai spune! – a dat din cap Cristian… 

– Dar să plec? În niciun caz. Cum să te las? Ești sora mea. Vom supraviețui împreună cumva… 

– Trebuie să-l obligăm pe crocodil să-și găsească o slujbă. Mi s-a luat de el… Plec dimineața la muncă – el stă acasă. Mă întorc de la muncă – el tot acasă e… Și nici măcar nu face nimic. Măcar o dată să fi spălat vasele după el! 

– Exact! – a aprobat Lenuța, fără să spună tot ce avea pe suflet. Nu putea să-i povestească fratelui de ce îl ura atât de mult pe Alexandru… Deși și pentru lene și trândăvie îl disprețuia. Dar mai era ceva, ceva despre care tăcea… Dacă i-ar fi spus lui Cristian ce făcea Alexandru în lipsa lor, scandalul ar fi fost imens. Iar Lenuța nu voia asta… Îi era mai ușor să ascundă adevărul. Știa că, mai devreme sau mai târziu, va fi prins. Și nu era o mare problemă… 

Tot ce trebuia să se întâmple era ca cineva, mama sau Cristian, să vină acasă mai devreme, și atunci, totul ar fi ieșit la iveală… Alexandru nici măcar nu se ascundea prea mult. Parcă nu-i era deloc teamă că ar putea fi prins asupra faptului… Și Lenuța avea dreptate. Simțea că acel moment va veni… Și s-a întâmplat mai repede decât își putea imagina… 

– Bine ți-a făcut, foarte bine! – zâmbea pe ascuns Lenuța, înțelegând că după cele întâmplate, zilele lui Alexandru în acel apartament erau numerate… Nu mai fusese atât de fericită de multă vreme. Nici Cristian nu și-ar fi putut imagina ce urma să se întâmple în ziua în care și-a cerut voie să plece mai devreme de la muncă… 

Fratele era foarte îngrijorat de comportamentul surorii sale, care în ultimele câteva săptămâni părea extrem de obosită și deprimată… 

– Oare nu doarme suficient? – se gândea el îngrijorat… 

– Sau poate s-a întâmplat ceva la școală? De obicei, Lenuța împărtășea cu Cristian tot ce o frământa. Însă acum părea să se fi închis în ea… Acest lucru i-a stârnit băiatului bănuieli neliniștitoare. A așteptat destul de mult momentul în care putea, în sfârșit, să ceară o zi liberă…

Cristian lucra ca ospătar într-un restaurant bun și nu putea să plece pur și simplu de la muncă. Era inutil să discute cu administratorul sau managerul despre asta, deoarece aceștia aveau o poziție clară cu privire la zilele libere… 

– Înțelege-te cu colegul tău! – i-a spus Vadim când Cristian i-a cerut o zi liberă… 

– Tu ai ales programul cu două zile libere. Puteai să alegi unul cu două zile lucrătoare și două zile libere… Așa ai fi avut un liber și în timpul săptămânii și n-ar fi trebuit să ceri voie. Dar acum, discută toate acestea cu Ștefan. Dacă el e de acord să te înlocuiască – foarte bine, poți să pleci. Dacă nu – asta e. Nu te supăra pe noi… 

– Nu putem să te lăsăm pur și simplu să pleci, știi bine – avem mulți clienți și puțini ospătari. Fără tine nu ne descurcăm… Nu avem destule persoane pentru a-i servi pe toți… Cristian înțelegea foarte bine situația, așa că a așteptat răbdător momentul în care colegul său avea să fie liber să-l înlocuiască. Ștefan a fost de acord imediat să îi cedeze câteva ore din zi… 

– Dar să știi că mai și învăț, – i-a spus Ștefan când Cristian l-a rugat să-l înlocuiască… 

– Însă cum prind o zi mai liberă, imediat te ajut… 

Pentru Cristian, aceasta a fost o salvare adevărată. Simțea că trebuie să-l surprindă pe Alexandru făcând ceva nepotrivit… Și intuiția lui nu l-a înșelat… Deschizând ușa cu grijă, folosind cheia, tânărul a auzit imediat niște voci necunoscute venind din bucătărie. Se părea că nici Alexandru, nici interlocutoarele sale nu au observat că cineva a intrat, așa că Cristian a decis să stea ascuns și să asculte ce vorbesc… A auzit multe lucruri interesante – cum el și Lenuța erau considerați răi și insuportabili, ceea ce oricum era clar. Dar cel mai important și mai înspăimântător urma să vină… 

– Când o vei aduce pe Natalia în oraș? – se auzi o voce feminină autoritară din bucătărie… 

– Noi am venit acum să stăm la tine, dar ce urmează? Dar ce dacă soția ta va refuza? 

– Mamă, te rog, termină! – răspunse Alexandru… 

– De ce ar refuza? Natalia e doar o rudă îndepărtată, conform poveștii noastre. Copiii, bineînțeles, se pot revolta. Dar i-am potolit deja… Promit că azi vorbesc cu Eugenia, și voi vă puteți muta la noi din hotel… 

– Toate cheltuielile vi le voi acoperi. Până atunci, mâncați… Oricum, ieri ați mâncat prea puțin. Eugenia a pregătit o mulțime de chestii pentru copiii ei, dar asta nu contează… Nu le face bine să mănânce atât de mult. Voi luați de aici, eu mă duc să pornesc televizorul. Voiam să ne uităm la un film împreună… 

– Fiica mea vitregă și ai mei, nu vor fi acasă până diseară. Am trimis-o la prietena ei… Iar deseară voi vorbi cu soția. Gata cu cheltuielile voastre și traiul în condiții proaste! Deja ați cheltuit atât de mult încât îmi va fi greu să vă dau banii înapoi…

Nina și Natalia veniseră de câteva săptămâni din satul lor, de unde era originar și Alexandru, care reușise să-și găsească un loc convenabil alături de Eugenia… Plecând din sat, el promisese cu totul altceva. Nina nu uitase ce îi spusese fiul ei când îi povestise despre planurile de a se căsători… 

– Dar cum va fi cu Natalia? – întrebase Nina, surprinsă… Ea era foarte apropiată de fosta iubită a fiului său. Era unul dintre puținele cazuri în care o mamă ținea complet partea fostei logodnice a fiului, care fusese înșelată crunt… 

Alexandru a început să bâlbâie ceva despre apartament și despre cum Eugenia era o partidă avantajoasă. Dar Nina nici nu-l asculta… 

– Ce femeie cu doi copii, fiule? – se indignase ea… 

– Ai înnebunit de-a binelea? Ce apartament? 

– Păi unde să locuim? – îi răspunsese Alexandru… 

– Știi cât de scump e aici. E greu să găsești de lucru… Ce vrei să facem? Mamă, te rog, ascultă-mă. Căsătoria asta e o oportunitate bună… Mai ales cu o femeie divorțată cu copii. E chiar mai bine decât cu una necăsătorită… 

– Nu te îngrijora, mamă. În curând vom avea apartamentul nostrum… Și Natalia va avea tot ce îi trebuie. Doar trebuie să mai așteptăm puțin… Nina nu a înțeles ce avea în vedere fiul ei. Iar Natalia nu mai era ea însăși când a aflat că Alexandru se căsătorise… 

– Cum a putut să-mi facă așa ceva? – se revolta ea… 

– Ce cuvinte frumoase spunea, câte promisiuni a făcut – că vom fi împreună, că va veni să mă ia… Dar toate acestea, din păcate, s-au dovedit a fi doar vorbe goale… 

– Nu am de gând să mă umilesc în fața lui, – continuă Natalia… 

– Dacă s-a însurat, atunci să trăiască cu soția lui! Așa să fie – casă de piatră și mulți copii… 

– Nu te grăbi! – o întrerupse Nina… 

– Poate că noi două nu înțelegem lucrurile corect. Nu te pripi, încă nu e totul pierdut… 

– Sunt sigură că fiul meu nu ar face nimic fără un motiv. Trebuie să existe o logică… Și mai devreme sau mai târziu vom afla care este aceasta, – spuse Natalia, dar imediat dădu din mână a neîncredere: 

– Frumoasă poveste, dar greu de crezut. Alexandru pur și simplu ne-a abandonat… Normal, ce nevoie are el de o soție ca mine, când o are pe… cum o cheamă, Eugenia, cu apartamentul ei… Femeia nici nu bănuia că Alexandru, în tăcere, își punea planul în aplicare… După ceva timp, el începu o discuție cu Eugenia despre tutela copilului, lucru care o surprinse enorm… 

– Chiar vrei ca Pavel să renunțe la drepturile părintești asupra Lenuței? – îl întrebă ea… 

– Dar Lenuța nu mai e copil mic. În plus, relația voastră este, ca să zic așa, una complicată. Ești sigur? Noi voiam să avem propriii noștri copii… 

– Și îi vom avea! Cu siguranță îi vom avea! – exclamă Alexandru cu entuziasm, deși îi era absolut indiferent dacă Eugenia va avea copii sau nu… Ea nu conta pentru el. Dar apartamentul… 

Tutela asupra Lenuței și eventualii copii comuni erau doar o modalitate de a obține acces la ceea ce își dorea cu adevărat… Dacă reușea să obțină măcar jumătate, ar fi fost extraordinar, căci Alexandru știa foarte bine că nu va câștiga niciodată atât de mulți bani… Din acest motiv, era dispus să facă absolut orice pentru a obține ceea ce le-ar fi făcut viața mai ușoară lui și Nataliei… Da, Eugenia nu era cea mai bogată candidatată pentru căsătorie, însă starea emoțională vulnerabilă în care se afla după divorț era ideală pentru a o înșela până la ultimul bănuț… Alexandru era convins că va reuși cu ușurință să își ducă planul la bun sfârșit. Și poate chiar ar fi reușit, dacă nu ar fi fost Cristian, care se întorsese mai devreme de la serviciu și auzise discuția dintre Alexandru și mama lui… 

Dacă nu ar fi fost asta, Alexandru ar fi convins-o pe Eugenia că mama lui și o așa-zisă rudă îndepărtată ar trebui să locuiască o vreme la ei. Eugenia, care îl iubea pe Alexandru și avea încredere în el, ar fi acceptat fără ezzitare… Cristian și sora lui, Lenuța, ar fi fost din nou ignorați, forțați să accepte deciziile mamei lor. Dar nu a fost să fie… Cristian nu s-a pierdut cu firea. Lăsându-și haina și încălțările în coridor, s-a îndreptat direct spre bucătărie, unde i-a prins pe toți pe picior greșit… Apariția lui neașteptată l-a luat complet prin surprindere pe Alexandru… 

– Oh, dar ce avem aici? Avem musafiri? – întrebă Cristian sarcastic… 

– Și de ce nu ne-ați avertizat, domnule Alexandru? Este totuși încă apartamentul nostru… Poate trebuia să ne consultați. Și unde e Lenuța? Încă nu s-a întors de la școală? 

Privind fața împietrită a lui Alexandru, Cristian a înțeles că acesta era în stare de șoc. Nu se așteptase deloc la o vizită atât de timpurie din partea lui. Și nu știa ce să spună. Era clar că Cristian auzise tot… 

Cu toate acestea, Alexandru a încercat să se eschiveze: – Aceasta este mama mea, – mormăi el, zâmbind fals… 

– Nu a fost la nunta mea cu mama ta, așa că a venit să ne viziteze. Sunt sigur că Eugenia nu va avea nimic împotrivă… 

– Și aceasta cine e? – întrebă Cristian zeflemitor… 

– Înțeleg că e vreo rudă îndepărtată? 

– Da, cum ai ghicit? – încercă Alexandru să mențină aparențele, sperând să evite conflictual, însă Cristian nu s-a mai abținut: 

– Gata cu minciunile! – a strigat el, lovind cu pumnul în masa… 

– Am auzit totul! Vă adunați lucrurile astăzi și plecați din apartamentul nostru! Să nu mai aud de voi pe aici! Îmi pare rău că am permis vreodată ca mama să aibă de-a face cu un om ca tine! 

– Și ce poți face, puștiule? – râse Alexandru batjocoritor, realizând totuși că planurile lui mărețe erau ruinate… 

– Nu trebuia să le aduc pe mama și pe Natalia aici prea devreme! – gândi el cu frustrare… 

– E vina mea. Ce prost am fost… 

Toți așteptau acum întoarcerea Eugeniei de la serviciu. Cristian, dacă ar fi fost după el, i-ar fi aruncat imediat afară pe Alexandru și pe cele două femei… Dar s-a abținut, știind că mama lui ar fi găsit din nou scuze pentru Alexandru… 

– Să o privească în ochi și doar să încerce să mai mintă! – își spunea Cristian în gând, în timp ce o suna pe sora lui ca să afle de ce nu era încă acasă… 

Se pare că Alexandru era un adevărat șarlatan. O alunga pe Lenuța imediat ce se întorcea de la școală pentru a petrece timp cu mama lui și cu iubita… Micuța nu îndrăznea să îi spună lui Cristian. Știa că ar izbucni un scandal monstruos… Și cine îi garanta că ea și fratele ei nu ar fi din nou învinuiți? Mama lor îl iubea atât de mult pe scumpul ei Alexandru, încât era dispusă să facă orice pentru el… Cât despre copii… Ei nu contau pentru ea… Lenuța nu era sigură nici măcar că Cristian va reuși să o convingă pe Eugenia că el spunea adevărul… 

– Crezi că vei reuși să vorbești normal cu ea? – întrebă îngrijorată fetița când fratele ei îi povesti ce se întâmplase… 

– Crezi că te va asculta? 

– Și de ce să mă asculte? – râse Cristian… 

– Când toate dovezile sunt clare. Rudă îndepărtată… Ha-ha-ha! Dacă mama crede așa ceva, atunci, sincer, îmi pare rău, dar e o fraieră și ar trebui să se trateze… 

– Nu mai spune! – râse Lenuța, fericită că Alexandru fusese în sfârșit deconspirat… Crezuse că acest lucru nu se va întâmpla niciodată și că va trebui să continue să stea la prietena ei după școală în loc să-și facă temele acasă. 

Veronica, bineînțeles, era mereu bucuroasă să o primească, dar situația din familia Lenuței îi dădea și ei de gândit… Veronica locuia doar cu mama ei, părinții fiind divorțați. După școală, fetița era singură acasă, așa că vizitele Lenuței îi făceau plăcere… Împreună își făceau temele, beau ceai, se uitau la filme, iar Lenuța aproape că uita de certurile constante de acasă cu tatăl vitreg, fratele și mama ei…

Când Eugenia s-a întors acasă, Alexandru a început imediat să o preseze. S-a băgat în discuția dintre ea și Cristian, încercând să-și susțină versiunea… 

– Pe cine asculți tu? – izbucni tatăl vitreg… 

– El doar te întoarce împotriva mea! Cum de nu înțelegi? Mama mea nu a fost la nunta noastră și chiar voia să te cunoască… Iar Natalia este ruda noastră îndepărtată. Mereu o ajută pe mama mea… Mama lui, Nina dădea din cap aprobator la fiecare cuvânt al fiului său, ca o păpușă. Dar Nataliei i s-a făcut lehamite de toată această mascaradă și, într-un moment de decizie, a hotărât să intervină. Oricum nu mai avea nimic de pierdut… 

– Natalia, ce spui acolo? – strigă Alexandru… 

– Ai înnebunit? Noi ne-am înțeles! 

– Nu ne-am înțeles asupra nimic! – ripostă Natalia… 

– M-am săturat să fiu a doua opțiune! Te-ai însurat fără să-mi spui nimic și nici nu ți-a păsat de mine! Am venit, am cheltuit bani pe hotel, pe care intenționai să-i scoți din buzunarul soției tale! Și ce acum? Apare soția ta iubită, iar eu rămân cu nimic! Gata, m-am săturat de acest circ! Plec! Doamna Nina, dacă doriți, mergeți cu mine. Dacă nu, puteți rămâne să urmăriți acest spectacol. Dar eu plec. La revedere! Natalia a ieșit ca o furtună din apartament, iar Nina s-a grăbit după ea… Alexandru a rămas în mijlocul camerei, mormăind ceva de neînțeles… 

Între timp, Eugenia scoase valiza soțului ei din dulap și începu să-i împacheteze lucrurile… 

– Ce faci? – strigă el… 

– Ce înseamnă asta? 

– Înseamnă că divorțăm! – spuse Eugenia… 

– Gata, discuția s-a încheiat! Nici măcar în noaptea asta nu vei mai dormi aic! Nu permit! Așa că pleacă! Cristian, ajută-l pe tatăl tău vitreg să-și adune lucrurile! 

Bucuria fraților nu avea margini! În sfârșit, scăpaseră de tatăl vitreg pe care îl urau. Însă Eugenia era atât de distrusă, încât a doua zi arăta ca o umbră… 

– Probabil a plâns toată noaptea, – oftă Lenuța, luând micul dejun împreună cu Cristian… 

– Dar nu-i nimic, timpul va trece și va înțelege că am făcut ce trebuia… 

– Știe deja asta! – râse Cristian… 

– Hai, plecăm. Tu la școală, eu la muncă… Sper că mama noastră își va reveni curând și vom trăi ca înainte… 

Eugenia a avut nevoie de mult timp să-și revină. Timp de câteva luni, a fost ca o umbră, simțindu-se vinovată față de copii pentru felul în care se purtase cu ei… Știa că fusese nedreaptă cu Cristian și Lenuța… Când a realizat că nu mai poate trăi cu această povară, a decis să vorbească cu ei. Spre surprinderea ei, niciunul dintre copii nu-i purta ranchiună… Sau poate doar un pic. Cristian, mereu direct, i-a spus că din exterior comportamentul ei părea ridicol…

– Știu și eu asta, – oftă Eugenia… 

– Dar ce să fac? Tatăl vostru e un ticălos. Știți și voi asta… Iar cu noul soț nu a mers. O să rămân singură. Cu voi… Până la urmă, copiii sunt cei mai importanți… 

– Hai, mama, – zâmbi Cristian… 

– Ești tânără, frumoasă. Îți vei găsi fericirea… Doar să fie un om normal, care să te aprecieze pe tine, nu apartamentul tău… 

Eugenia nu mai credea în fericirea ei. Se resemnase că va rămâne singură… Chiar și la serviciu abia dacă interacționa cu bărbații, deși erau câteva opțiuni decente. Unul dintre ei, Anatol, șeful departamentului, o plăcea de multă vreme, dar ea nici măcar nu-l băga în seamă. Fusese atât de orbită de dragostea pentru Alexandru încât nu mai vedea nimic în jurul ei… Iar când și-a revenit, a crezut că deja e prea târziu… Din fericire, Eugenia s-a înșelat. Nu trecuseră câteva luni de la despărțirea ei de Alexandru când Lenuța și Cristian au observat că mama lor se schimbase enorm… 

– Uită-te la ea, ce fericită pare în ultima vreme! – râse Lenuța… 

– Oare să se fi îndrăgostit mama noastră? 

– De ce crezi asta? – întrebă Cristian… 

– Eu cred că mama și-a revenit după tot ce s-a întâmplat și a înțeles că, până la urmă, nu s-a întâmplat nimic grav. Toată povestea e doar o nimica toată… Ce fel de om era Alexandru se vedea de la bun început. După divorțul de tatăl nostru, mamei îi fusese foarte greu și, din acest motiv, s-a aruncat în brațele primului venit… Dacă ar fi privit mai atent în jur, ar fi văzut că putea găsi un bărbat mai potrivit sau că putea trăi singură, ceea ce nu e deloc rău… Și nici faptul că tata și-a refăcut viața nu e ceva grav. Noi trăim fără el și suntem destul de fericiți, nu-i așa? 

Pentru prima dată după mult timp, Lenuța își dădu seama că nu se mai gândea deloc la tatăl ei. Și, ciudat, nici nu-i mai simțea lipsa… Deși nu demult, faptul că tatăl o abandonase fusese o adevărată tragedie pentru ea. Totuși, problemele din familie o schimbaseră profund și îi influențaseră atitudinea față de el… Dacă înainte era dispusă să mențină legătura cu el indiferent de situație, acum nu mai voia asta… 

– Până la urmă, el e stăpânul timpului săi, – spuse ea cu un aer înțelept când Cristian îi aminti de tatăl lor… 

– Și dacă a ales o altă familie, foarte bine. Dar eu nu am de gând să-l iert dacă, vreodată, se va gândi la noi și va vrea să reia legătura… Nu-mi va mai trebui. Dacă nu m-a crescut, nici nu are dreptul să pretindă ceva mai târziu… Acum trebuie să o sprijinim pe mama, pentru că ea a fost mereu alături de noi. Spre deosebire de tata, ea nu ne-a părăsit niciodată… Da, a făcut o greșeală cu Alexandru, dar el nu e un ticălos, doar un profitor fără rușine. Dar oameni ca el sunt mulți acum… Sper că următorul ei soț nu va fi la fel…

– Ești sigură că va mai exista un următor soț? – râse Cristian, care observă cât de mult se maturizase sora lui. Se pare că nu degeaba se spune că greutățile întăresc și schimbă oamenii, chiar și pe cei mai tineri… Lenuța era un exemplu clar… 

Cât despre viitorul Eugeniei, intuiția Lenuței nu a greșit… După un timp, Eugenia le-a anunțat pe copii că va organiza o cină festivă pentru a le prezenta viitorul ei soț… 

– Vezi? Am avut dreptate! – spuse Lenuța triumfătoare… 

– Sper că de data asta mama va fi mai înțeleaptă și nu va alege un alt Alexandru… 

– Da, să sperăm… – oftă Cristian, pregătit sufletește pentru orice surpriză… 

– Dar dacă va fi un alt Alexandru, îl dăm afară imediat, nu? – glumi Lenuța… 

– Sigur! – râse ea… 

– Nu mai lăsăm niciun Alexandru să se apropie de mama noastră! 

Așa se face că Anatol a lăsat o impresie bună atât Lenuței, cât și lui Cristian. Li s-a părut un bărbat serios, responsabil și demn de încredere… În plus, nu era interesat de apartamentul lor. Avea unul propriu și chiar le propuse să se mute toți acolo… Totuși, Cristian refuză… 

– Sunt deja mare și încep să îmi construiesc propria viață. Aș prefera să rămân aici, dacă sunteți de acord… Desigur, doar dacă mama nu decide să închirieze apartamentul sau să facă altceva cu el… 

– Bineînțeles că poți rămâne, dragul meu! – exclamă Eugenia… 

– Și adu-ți prietena aici, dacă vrei. Nu e nicio problemă… Tu ești cel mare, moștenitorul nostru. Dacă Lenuței îi va trebui un apartament separat, vom vinde acest apartament și, cu o completare, vă vom lua fiecăruia câte o garsonieră… 

– Dar asta nu se va întâmpla prea curând, – zâmbi Lenuța. Totuși, când rămase singură cu fratele ei, își umflă obrajii supărată… 

– Nu mi-ai spus nimic despre faptul că ai pe cineva! – spuse ea, prefăcându-se indignată… 

– Ții secrete? 

– Nu, doar nu voiam să stric totul, – râse Cristian… 

Câteva săptămâni mai târziu, el și-a prezentat iubita mamei, surorii și viitorului tată vitreg. Acum Cristian putea trăi separat fără să-și mai facă griji pentru sora lui… Era convins că mama găsise, în sfârșit, un bărbat potrivit și, pentru prima dată după mult timp, era liniștit și fericit.

Lecția principală:

Emoțiile și singurătatea te pot orbi complet. Când instinctul copiilor țipă „ceva e în neregulă”, merită să asculți înainte să pierzi tot.

Morala poveștii:

1. Un bărbat care nu muncește, consumă banii tăi și vrea rapid acces la apartament/bunuri = pericol major, nu „iubire”.
2. Copiii văd adesea adevărul mai clar decât adulții îndrăgostiți sau vulnerabili.
3. Greșelile grave în alegerea partenerului se plătesc scump, dar se pot corecta dacă acționezi decisiv.

Sfaturi practice:

• Dacă partenerul nou nu contribuie financiar și evită discuțiile despre bani → fugi.
• Observă schimbările de comportament la copii (oboseală, retragere, tăcere) – nu le minimaliza.
• Nu-ți aduce noul partener în casă până nu treci minim 6-12 luni de relație și verifici serios trecutul lui.
• Păstrează-ți independența financiară și apartamentul pe numele tău cât mai mult timp.
• Fii aliat cu copiii tăi – ei sunt cei mai sinceri detectoare de minciuni.